Tradiții / Gastronomie

În fiecare primăvară, la 15 zile după echinoxul de primăvară (de regulă 4–5 aprilie), familiile chineze curăță și decorează mormintele strămoșilor, ard hârtie-monedă și oferă mâncare. Obiceiul exprimă pietatea filială și credința că spiritele morților pot primi ofrande din lumea celor vii. Qingming este sărbătoare națională în China și are rădăcini de peste 2500 de ani.

Tradiție confucianistă de inițiere masculină practicată în China tradițională, în care tânărului de 20 de ani i se lega părul în coc și i se oferea un nume de adult (zi) de către un mentor respectat. Ceremonia simboliza abandonarea copilăriei și asumarea responsabilităților sociale și morale. Deși rară astăzi, ritualul a fost revitalizat în unele comunități confucianiste contemporane din sudul Chinei și Taiwan.

În a 15-a zi din a șaptea lună lunară (august), taoiștii și budiștii chinezi cred că porțile lumii de dincolo se deschid și spiritele rătăcitoare vizitează lumea. Familiile ard bețișoare de tămâie (joss sticks), hârtie-monedă și oferă mâncăruri pe stradă pentru a potoli spiritele și a le împiedica să provoace necazuri. Festivalul reflectă straturile sincretice ale religiei populare chineze și teama ancestrală față de sufletele fără urmași care să le îngrijească.

Dongzhi, marcat în jurul datei de 21-22 decembrie, este una dintre cele mai vechi sărbători chinezești, când familiile se reunesc și mănâncă tangyuan (bile din orez glutinos în supă dulce) ca simbol al unității și completitudinii. În sudul Chinei, tradiția include și prepararea unor prăjituri din orez oferite pe altarul ancestral. Solstițiul reprezintă în filosofia taoistă revenirea yang-ului din întunericul yin — un moment de echilibru cosmic.

Pe 5 mai al calendarului lunar (mai–iunie), chinezii comemorează poetul-patriot Qu Yuan (mort în 278 î.Hr.) prin curse de bărci lungi, ornate cu cap de dragon, și prin consumul de zongzi (conuri din orez glutinos învelite în frunze de bambus). Legenda spune că sătenii au aruncat mâncare în râu pentru a distrage peștii de la trupul poetului înecat. Festivalul este înscris în patrimoniul cultural imaterial UNESCO și este sărbătorit și în Vietnam, Coreea și Japonia.

Pe 15 ale primei luni lunare (ultima zi a festivalului de Anul Nou), chinezii decorează spații publice cu lanterne colorate elaborate, rezolvă ghicitori scrise pe ele (deng mi) și mănâncă tangyuan sau yuanxiao. Festivalul marchează prima lună plină a noului an și are o istorie de peste 2000 de ani, cu origini în ritualuri taoiste de cinstire a Zeului Cerului. Paradele cu dansul dragonului și al leului însoțesc celebrările în comunitățile chineze din toată lumea.

Nuo este un ritual de exorcizare practicat în regiunile rurale din sudul Chinei (Hunan, Guizhou, Anhui), în care interpreți purtând măști sculptate reprezentând zeități și spirite recită texte sacre, dansează și execută acte simbolice pentru alungarea bolilor, demonilor și ghinionului. Ritualul, cu origini în practicile șamanice ale epocii Zhou, durează zile întregi și implică întreaga comunitate. Nuo este considerat un prototip al operei tradiționale chineze.

La Anul Nou Chinezesc, străzile se umplu de dansul dragonului și al leului, de pocnetul artificiilor menite să sperie duhurile rele, iar culoarea roșie strălucește pretutindeni ca semn de bucurie și noroc.

În China, roșul stăpânește nunta, culoarea bucuriei și a norocului. La ceremonia ceaiului, tinerii însurăței îngenunche și oferă câte o ceașcă părinților și bunicilor, semn de recunoștință; primind ceaiul, cei vârstnici le dau la rândul lor plicuri roșii și binecuvântarea lor.

La Festivalul Lampioanelor, care încheie Anul Nou chinezesc, străzile se umplu de felinare roșii aprinse și de lampioane în chip de pești, dragoni și flori. În seara aceea, oamenii dezleagă ghicitori scrise pe felinare și privesc luna plină, cu inima ușoară.

La Festivalul Felinarelor de gheață de la Harbin, în nordul înghețat al Chinei, se ridică orașe întregi de gheață luminate dinăuntru cu lumini colorate. Turnuri, poduri și palate strălucesc în noapte ca niște vise de cristal, sfidând gerul cu frumusețea lor.

Festivalul Lunii de Toamnă din China cinstește luna plină cea mai luminoasă a anului, când familiile se strâng să privească cerul și să împartă prăjiturele rotunde numite mooncake. Rotunjimea lor amintește de întregirea familiei și de belșugul recoltei.

În arta chineză gong fu cha, ceaiul se prepară în vase mici, cu multe frunze și infuzii scurte și repetate. Gazda toarnă cu grijă în cești minuscule, iar oaspeții gustă pe îndelete cum se schimbă aroma de la o turnare la alta, într-o răbdare care este ea însăși o formă de prețuire.

În Tibet și în zonele înalte ale Himalayei, oaspeții sunt primiți cu ceai cu unt de iac și sare, o băutură caldă și hrănitoare pe frigul muntelui. Gazda are grijă ca ceașca oaspetelui să nu se golească niciodată de tot, umplând-o mereu, în semn de belșug și de purtare de grijă.

În China, la Qingming — „limpezimea luminoasă” — oamenii merg primăvara la morminte pentru a le mătura, a le curăța și a le aduce ofrande. Este o zi de cinstire a înaintașilor, în care grija față de cei plecați se împletește cu bucuria reînnoirii firii.

Preparat emblematic din Beijing, constând dintr-o rață întreagă coaptă lent la foc de lemne de fructifer, cu pielea crocantă și aurie. Se servește feliat, învelit în clătite subțiri (bao bing) cu sos hoisin, castraveți julienne și ceapă verde. Este considerat unul dintre cele mai reprezentative feluri de mâncare ale bucătăriei imperiale chineze, servit la ocazii festive și banchete.

Colecție de mici preparate cantoneze — găluște aburite (har gow, siu mai), chifle umplute (baozi) și diverse delicatese — servite în coșulețe de bambus. Tradiția yum cha (băut ceai) presupune consumul dim sum duminică dimineața în familie sau cu prietenii. Originare din sudul Chinei (provincia Guangdong), aceste preparate au ajuns emblema bucătăriei cantoneze mondiale.

Preparat picant și amorțitor din bucătăria Sichuan, compus din tofu moale gătit într-un sos bogat de pastă de fasole fermentată (doubanjiang), carne de porc măcinată, ardei iute și piper de Sichuan. Piperul de Sichuan produce o senzație distinctă de amorțeală pe limbă, numită mala (picant și amorțit). Este un fel de zi cu zi, dar și un preparat de comfort în toată China.

Preparat clasic din provincia Sichuan, alcătuit din bucăți de pui sotate la wok cu alune prăjite, ardei iuți uscați și ceapă verde, într-un sos echilibrat dulce-acru-picant. Rețeta datează din dinastia Qing și poartă numele demnitarului Ding Baozhen. Este unul dintre cele mai cunoscute preparate din bucătăria chineză la nivel internațional.

Găluște aburite din Shanghai, umplute cu carne de porc tocată și supă gelificată (aspic), care se topește la aburire formând un bulion fierbinte în interior. Aluatul subțire, pliat în zeci de cute, se gătește în coșulețe de bambus și se consumă cu grijă — mai întâi se înțeapă ușor pentru a elibera supa. Originare din districtul Nanxiang al Shanghaiului, sunt un simbol al bucătăriei din Shanghai.

Masă convivială în care o oală cu supă clocotindă (adesea picantă Sichuan sau blândă de pui) este plasată în centrul mesei, iar comesenii fierb ingrediente la alegere: felii subțiri de carne, tofu, legume, ciuperci și tăiței. Tradiția hot pot datează de peste o mie de ani și este extrem de populară iarna, ca masă de grup pentru familie și prieteni. Fiecare regiune din China are varianta sa proprie de bulion și sosuri de înmuiat.

Carne de porc marinată în sos de soia, miere, vin de orez și pastă de fasole roșie, friptă la cuptor sau pe grătar până capătă o glazură roșiatică lucioasă și caramelizată. Originară din bucătăria cantoneză, este un ingredient fundamental în bucătăria din Hong Kong și din diaspora chineză. Se servește tăiată felii peste orez, în chifle coapte (baozi) sau ca umplutură în diverse preparate.

Tăiței Sichuan serviți în sos picant de pastă de susan, oțet negru Chinkiang, ulei de ardei iute, usturoi și sos de soia, acoperiți cu carne de porc tocată prăjită (zhà jiàng) și legume murate. Numele provine de la vânzătorii ambulanți (dandan) care purtau oalele cu tăiței pe umeri în orașe. Este un preparat stradal iconic al provinciei Sichuan, cu un profil de arome complex și intens.

Clătită stradală chineză preparată pe o plită fierbinte circulară, din aluat lichid de grâu și mei, pe care se prăjesc unul sau două ouă, se adaugă sos de fasole dulce, ardei iute, coriandru, ceapă verde și un disc crocant de aluat prăjit (baocui) sau wonton prăjit, totul pliat în pachet portabil. Originară din provincia Shandong, jianbing este micul dejun stradal cel mai consumat în China, servit de vânzători ambulanți în marile orașe. Este rapid, ieftin și consistent, oferind energia necesară dimineții.

Mapo tofu adună cuburi moi de tofu într-un sos întunecat și îndrăzneț, iute de la ardei și amețitor de la piperul de Sichuan care furnică plăcut pe buze. Este un preparat cald și cutezător, cu o adâncime de arome ce rămâne mult în amintire.

Rața de Peking este gătită cu răbdare până pielea devine subțire și crocantă, lucind arămiu ca o coajă de miere. Se așază în lipii moi, cu castraveți și un strop de sos dulce, o desfătare cu vechi rădăcini în bucătăria împăraților.

Baozi sunt chifle albe și pufoase, aburite până devin moi ca norii, ascunzând în miez o umplutură caldă de carne sau legume. Se țin cald în palmă și se mușcă cu poftă, o mângâiere hrănitoare la orice ceas al zilei.

Hot pot este o oală ce clocotește în mijlocul mesei, cu o zeamă parfumată în care fiecare cufundă după plac felii subțiri de carne, legume și tăiței. Este o masă a bucuriei împărtășite, în care oamenii se strâng laolaltă în aburul cald.

Bao, chifla aburită și albă ca zăpada, se pliază moale în jurul unei bucăți de porc glasat și legume murate. Pufoasă și dulceagă, se topește în gură ca un nor umplut cu bunătăți.