Tradiții / Gastronomie

În ajunul Crăciunului, al Anului Nou și al Bobotezei, copiii și tinerii umblă din casă în casă cântând kalanda, cântece tradiționale de sărbătoare însoțite de lovirea unui triunghi metalic sau a unei tobe mici. Gazdele îi răsplătesc cu bani, dulciuri și fructe. Obiceiul grec are rădăcini antice și a supraviețuit neîntrerupt până astăzi, fiind una dintre cele mai longevive tradiții muzicale europene.

Pe 6 ianuarie (Boboteaza), preoții sfințesc apele râurilor, lacurilor și mărilor aruncând o cruce în apă, iar bărbații și tinerii sar în apa rece pentru a o recupera; cel care găsește crucea are parte de binecuvântare și noroc tot anul. În porturile și orașele costiere grecești sărbătoarea capătă dimensiuni spectaculoase, cu zeci de oameni sărind simultan în apele înghețate. Ritualul sfințirii apelor încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și marchează botezul lui Hristos în Iordan.

Comunitățile vlahe (aromâne) din Grecia sărbătoresc Vasilica la 14 ianuarie (Sfântul Vasile pe stil vechi), considerată Anul Nou vlah, cu colinde specifice aromâne, ospeță tradiționale și dans. Obiceiul reunește comunitățile dispersate de aromâni din Epir, Macedonia și Thessalia, păstrându-le identitatea culturală distinctă. Ciobanii aromâni aduceau la această dată oile la sat și organizau târguri de animale și schimburi comerciale, Vasilica având și o importanță economică majoră.

În Grecia, gospodinele coc vasilopita, o pâine dulce în care ascund o monedă; la tăierea ei de Anul Nou, cel ce găsește banul în felia sa se bucură de noroc și binecuvântare tot anul.

La grecii ortodocși, nașul așază pe capetele mirilor două cununi legate cu o panglică, „stefana”, pe care le mută de trei ori dintr-un cap în altul. Apoi tinerii ocolesc de trei ori masa în „dansul lui Isaia”, primii lor pași ca soț și soție.

În Grecia, cafeaua se fierbe încet într-un ibric numit briki și se bea pe îndelete în piațete, sub soare. A împărți o cafea ore în șir, fără grabă, cu vorbă și tăcere deopotrivă, este aici un fel de a cinsti prietenia și rostul liniștit al zilei.

Gratinul clasic grecesc realizat din straturi de vinete prăjite, carne tocată de miel sau vită cu roșii și mirodenii, acoperit cu un strat gros de sos béchamel copt în cuptor până devine auriu. Este felul principal de rezistență al meselor de familie grecești, prezent la orice reuniune, nuntă sau sărbătoare. Preparatul necesită timp și răbdare, fiind un simbol al ospitalității grecești.

Plăcintă tradițională grecească cu foi subțiri de aluat filo, umplutură de spanac proaspăt, brânză feta sfărâmată, ouă și ceapă verde, coaptă până devine aurie și crocantă. Se prepară în tăvi mari rectangulare tăiate în porții sau în formă de triunghiuri individuale. Este prezentă la toate mesele festive grecești, inclusiv Paște și Crăciun, și vândută frecvent în brutăriile locale.

Frigărui de carne (porc, pui sau miel) marinată în ulei de măsline, lămâie, oregano și usturoi, friptă pe grătar cu cărbuni. Se servesc fie pe frigare, fie învelite în lipie pita cu tzatziki, roșii, ceapă și cartofi prăjiți. Este mâncarea de stradă numărul unu a Greciei, consumată zilnic de localnici și turiști deopotrivă, cu rădăcini antice în cultura greacă.

Sos-salată de iaurt gros de oaie sau vacă, castraveți rași și storși bine, usturoi, ulei de măsline, mărar sau mentă și puțină sare. Este servit ca aperitiv (meze) cu pâine pita sau ca garnitură lângă grătar, souvlaki sau gyros. Tzatziki este prezent la orice masă grecească și reprezintă unul din gusturile definitorii ale bucătăriei mediteraneene grecești.

Frunze de viță de vie umplute cu orez, ceapă, pătrunjel, mentă și uneori carne de miel tocată, rulate strâns și fierte în apă cu lămâie și ulei de măsline. Varianta vegetariană (cu orez și ierburi) se servește rece cu iaurt sau tzatziki, iar cea cu carne se servește caldă. Sunt un element esențial al mesei festive grecești și turcești, prezente la nunți, Paște și orice ocazie de celebrare familială.

Mezele reprezintă o colecție de preparate mici servite împreună la începutul mesei, incluzând tzatziki, taramosalată, spanakopita, măsline marinate și diverse brânzeturi. Conceptul de meze vine din tradiția otomană și există în variante similare în toată regiunea balcanică și în Orientul Mijlociu. Scopul este convivialității, comesenii împărțind preparatele în timp ce conversează, adesea însoțite de ouzo sau raki.

Straturi de vinete rumenite, tocătură de carne dresă cu mirodenii și un strat cremos de sos alb, coapte până se aurează la suprafață. Se taie felii ce își păstrează forma, îmbietoare și consistente.

Un sos gros și rece de iaurt scurs, amestecat cu castravete ras, usturoi și mărar. Răcorește orice friptură fierbinte și miroase a grădină de vară scăldată în soare.

Frunze de viță fragede, rulate strâns în jurul unei umpluturi de orez, verdețuri și mirodenii, fierte încet în untdelemn și lămâie. Mici pachețele verzi, acrișoare și parfumate, gustare a răbdării.

Baklavaua grecească adună zeci de foi subțiri de plăcintă, unse cu unt și presărate cu nuci ori fistic pisat, apoi îmbăiate în sirop de miere parfumat. Fiecare romb aurit e crocant și lipicios, o dulceață bogată ce cere neapărat o cafea alături.

Loukoumades sunt gogoșele mici și rotunde, prăjite până devin aurii și crocante, apoi stropite cu miere caldă și presărate cu scorțișoară. Se mănâncă fierbinți, dintr-o îmbucătură, moi și pufoase pe dinăuntru, un răsfăț simplu și vesel.