Artă

Culoarea este clapa, ochiul este ciocănelul, sufletul este pianul cu multe corzi.

Prima acuarelă considerată complet abstractă este adesea atribuită lui Vasili Kandinsky, o foaie datată în jurul anului 1910 și intitulată simplu „Studiu (Acuarelă abstractă)”. În ea, petele de culoare și liniile plutesc libere, fără nicio referință la un obiect recognoscibil, marcând un prag istoric al artei moderne.

Se spune că Kandinsky a intuit puterea abstracției într-o seară când, întorcându-se în atelier, a văzut un tablou de-al lui întors pe o parte și l-a găsit frumos fără să recunoască ce reprezintă. Această experiență a formei eliberate de subiect avea să hrănească și îndrăzneala din acuarelele lui abstracte.

Numele grupului „Der Blaue Reiter” (Călărețul albastru) a apărut, după mărturia lui Wassily Kandinsky, dintr-o preferință comună: lui Kandinsky îi plăceau caii, lui Franz Marc îi plăcea culoarea albastră, iar amândurora le plăcea călăretul. Grupul, format la München în 1911, nu a avut niciodată un manifest rigid sau o listă închisă de membri.

Wassily Kandinsky a povestit că ideea artei abstracte i-a venit când, întorcându-se acasă în amurg, a văzut în atelier o pânză de o frumusețe uluitoare, fără subiect recognoscibil — era una dintre propriile sale lucrări sprijinită pe o parte. Momentul l-a convins că obiectul figurativ îi dăuna picturii.

Fiecare operă de artă este copilul epocii sale și, în multe cazuri, mama emoțiilor noastre.

Culoarea este tasta, ochiul este ciocănelul, sufletul este pianul cu multele sale corzi.

Abstracționismul renunță complet la reprezentarea lumii vizibile și lucrează doar cu forme, linii și culori. Vasili Kandinsky e considerat un pionier al artei abstracte, convins că pictura poate exprima emoții precum muzica.