Artă

Știai că xilogravura „Marele val de la Kanagawa” a lui Hokusai a fost tipărită cu ajutorul mai multor blocuri de lemn, câte unul pentru fiecare culoare? Albastrul intens folosit provine în bună parte din pigmentul importat cunoscut ca albastru de Prusia, o noutate care a dat valului tonurile sale caracteristice.

Știai că „Marele val de la Kanagawa” al lui Hokusai nu este de fapt un tsunami, ci un val de furtună obișnuit, dar surprins cu o forță vizuală rareori egalată? Muntele Fuji, cel care dă numele întregii serii, apare mic și liniștit în depărtare, aproape înghițit de spuma valului. Contrastul dintre imensitatea aparentă a apei și micimea muntelui sacru este, de fapt, o iluzie de perspectivă atent gândită.

Știai că seria „Treizeci și șase de vederi ale muntelui Fuji” a lui Hokusai cuprinde de fapt patruzeci și șase de planșe, nu treizeci și șase? Succesul primelor imagini a fost atât de mare încât editorul Nishimuraya Yohachi a comandat încă zece vederi suplimentare. Cele adăugate ulterior sunt ușor de recunoscut fiindcă au conturul tras cu negru, în locul albastrului de Prusia folosit la primele.

Știai că albastrul intens care domină „Marele val” se datorează unui pigment sintetic importat, cunoscut ca „albastru de Prusia”? Ajuns în Japonia prin negoțul cu olandezii, acest colorant rezistent la lumină a devenit la modă exact în anii în care Hokusai lucra la seria despre Fuji. Vechile albastruri vegetale japoneze se decolorau repede, iar noul pigment a schimbat pentru totdeauna paleta xilogravurii.

Știai că Hokusai și-a schimbat numele de artist de peste treizeci de ori de-a lungul vieții? Fiecare schimbare marca adesea o nouă etapă a stilului său, iar numele vechi le ceda uneori unor elevi. Spre bătrânețe și-a spus „Gakyō Rōjin”, adică „bătrânul înnebunit după pictură”, convins că abia atunci începea cu adevărat să înțeleagă desenul.

De la vârsta de șase ani am avut mania de a desena forma lucrurilor. Pe la cincizeci de ani publicasem o mulțime de desene, dar tot ce am făcut înainte de șaptezeci de ani nu merită luat în seamă.

Dacă cerul mi-ar mai fi dat încă zece ani, ori chiar numai cinci, aș fi putut deveni un adevărat pictor.

Camille Claudel a lucrat, pe lângă bronz și marmură, cu onix și jad verde, materiale rare în sculptura franceză a vremii. În „Valul” (La Vague), un mic grup de trei femei se ghemuiește sub un val uriaș tăiat în onix, o compoziție inspirată vizibil de gravura japoneză a lui Hokusai.