Credință

Trăiește simplu, nu-ți face griji peste măsură, și Dumnezeu nu te va lăsa. Unde e simplitate, acolo sunt îngeri o sută.

Răbdarea celor de acum ne va aduce bunătățile cele viitoare; suferă puțin aici, ca să te odihnești veșnic dincolo.

Suferința nu este decât credincioasa slujitoare și paznica smereniei.

Când nu mai suntem în stare să schimbăm o situație, suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine.

În orice fel de a fi omul poate, chiar și sub cele mai grele împrejurări, să dea vieții sale un sens, prin felul în care își poartă suferința.

Un singur lucru mă tem: să nu fiu vrednic de suferințele mele.

Suferința este singura pricină a conștiinței de sine.

Știai că ne închinăm cu trei degete unite (degetul mare, arătătorul și mijlociul) pentru a mărturisi Sfânta Treime — Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei Persoane — iar celelalte două degete, strânse în palmă, amintesc de cele două firi ale lui Hristos, dumnezeiască și omenească?

Știai că semnul crucii se face ducând mâna întâi la frunte, apoi la piept (la pântece), apoi la umărul drept și în cele din urmă la cel stâng? Ordinea aceasta este taina însăși: coborârea la frunte și piept vestește pogorârea Fiului din ceruri pe pământ, iar trecerea de la dreapta la stânga cheamă mila lui Dumnezeu ca păcătosul, aflat de-a stânga, să fie mutat de-a dreapta.

Știai că, la răsăriteni, semnul crucii se face de la umărul drept spre cel stâng, în vreme ce apusenii îl fac invers, de la stânga la dreapta? Amândouă păstrează aceeași credință în Cruce, dar rânduiala noastră ortodoxă a rămas cea veche, așezând întâi partea dreaptă, cea a aleșilor din Evanghelie.

Știai că metania mare, în care ne plecăm până atingem pământul cu fruntea, închipuie deodată căderea omului în păcat și ridicarea lui prin harul lui Dumnezeu? De aceea, în zilele de bucurie — duminicile și în cele cincizeci de zile de la Paști până la Rusalii — Biserica oprește metaniile la pământ, ca semn al Învierii.

Știai că postul creștin nu este doar oprire de la anumite bucate, ci mai ales înfrânare a întregii ființe? Sfinții Părinți spuneau că postul trupului fără postul limbii, al ochilor și al mâniei este ca o casă frumoasă zidită pe nisip; adevăratul post curăță inima, nu doar masa.

Știai că, peste an, credincioșii ortodocși postesc și miercurea, și vinerea? Miercurea se ține post pentru că atunci Iuda s-a învoit să-L vândă pe Domnul, iar vinerea pentru că atunci Hristos a fost răstignit; astfel, două zile din fiecare săptămână rămân închinate pomenirii Patimilor.

Știai că Postul Mare, cel dinaintea Paștilor, ține patruzeci de zile după numărul zilelor pe care Domnul le-a petrecut postind în pustie, la care se adaugă Săptămâna Patimilor? De aceea este numit și Păresimi, iar în vechime era vremea în care cei ce se pregăteau de botez își desăvârșeau învățătura credinței.

Știai că în cursul anului bisericesc sunt patru posturi de mai multe zile? Postul Mare al Paștilor, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului din august și Postul Nașterii Domnului, numit în popor și Postul Crăciunului sau al Filipilor.

Știai că Sfânta Liturghie este alcătuită din trei părți? Proscomidia, în care se pregătesc pâinea și vinul la un altar mic, Liturghia catehumenilor, în care se citesc Apostolul și Evanghelia, și Liturghia credincioșilor, în cursul căreia se săvârșește prefacerea darurilor în Trupul și Sângele Domnului.

Știai că imnul „Iată acum cu frică și cu cutremur…”, cântat rar în timpul Vohodului mare, se numește Heruvic pentru că îi îndeamnă pe credincioși să fie ca heruvimii? Cuvintele lui spun că, în ceasul acela, „toată grija cea lumească să o lepădăm”, închipuind pe cei de față ca pe niște heruvimi ce poartă nevăzut pe Împăratul tuturor.

Știai că Anaforaua este rugăciunea cea mai însemnată a Liturghiei, inima ei tainică, rostită de preot în timp ce se cântă „Pe Tine Te lăudăm”? În cuprinsul ei se cheamă Duhul Sfânt să prefacă pâinea și vinul, iar cuvântul grecesc anaforá înseamnă „aducere”, pentru că atunci darurile se aduc lui Dumnezeu.

Știai că Liturghia pe care o ascultăm cel mai des peste an este a Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anumite zile, precum duminicile Postului Mare și în ajunuri de praznice, se săvârșește cea a Sfântului Vasile cel Mare, cu rugăciuni mai lungi? În vechime au fost și alte liturghii, dar aceste două au rămas rânduiala Bisericii de Răsărit.

Știai că în zilele de rând ale Postului Mare nu se face Liturghie deplină, ci Liturghia Darurilor mai înainte sfințite? La ea nu are loc prefacerea, ci se împărtășesc credincioșii din Sfintele Taine sfințite mai dinainte, în duminica trecută, spre a nu lipsi de hrana cerească nici în zilele de întristare.

Știai că Taina Spovedaniei se numește și „al doilea botez”, pentru că, așa cum apa botezului spală păcatul strămoșesc, tot astfel lacrimile căinței și dezlegarea preotului spală păcatele făcute după botez? De aceea Sfinții Părinți o numeau și „baia lacrimilor”.

Știai că la Spovedanie preotul este dator să păstreze pentru totdeauna taina celor mărturisite, oricât ar fi ele de grele? Această legătură a tăcerii, numită taina mărturisirii, este atât de sfântă încât preotul nu o poate dezvălui nimănui, nici măcar spre a se apăra pe sine.

Știai că, înainte de a se apropia de Sfânta Împărtășanie, credinciosul rostește rugăciunea „Cinei Tale celei de taină…”, în care făgăduiește că nu va da sărutare vrăjmașului precum Iuda? Prin ea, cel ce se împărtășește Îl roagă pe Domnul să-l primească asemenea tâlharului celui bun, care a intrat cel dintâi în rai.

Știai că, în Biserica Ortodoxă, credincioșii se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului deodată, cu o linguriță sfântă, din același Potir? Aceasta arată că toți cei ce se apropie sunt una în Hristos, împărtășindu-se din același Izvor al vieții.

Știai că, în vechime, cei ce se pregăteau de botez erau numiți catehumeni și stăteau la Liturghie doar până la citirea Evangheliei, apoi ieșeau din biserică la chemarea „Cei chemați, ieșiți”? De aceea partea dintâi a Liturghiei se numește până astăzi Liturghia catehumenilor.

Știai că la Botez pruncul este cufundat de trei ori în apă, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh? Cele trei afundări închipuie cele trei zile în care Hristos a stat în mormânt, iar ieșirea din apă este icoana Învierii — căci prin botez omul moare păcatului și învie la viață nouă.

Știai că îndată după botez urmează Taina Mirungerii, în care pruncul este uns cu Sfântul Mir pe frunte, ochi, urechi, nări, gură, piept, mâini și picioare, cu cuvintele „Pecetea darului Sfântului Duh”? Prin această pecete, noul botezat primește darurile Duhului Sfânt, așa cum apostolii le-au primit la Rusalii.

Știai că la Cununie mirii poartă pe cap cununi, iar de aici vine și numele Tainei? În rânduiala ortodoxă, cununile sunt semn al biruinței asupra patimilor și al cinstei împărătești, căci mirii sunt încununați ca niște împărați ai casei lor, chemați să domnească peste ea în curăție și dragoste.

Știai că în timpul Cununiei mirii, nașii și preotul înconjoară de trei ori masa din mijloc, cântând „Isaie, dănțuiește”? Acest ocol în horă sfântă este cel dintâi pas pe care noii soți îl fac împreună, iar cifra trei amintește iarăși de Sfânta Treime, sub a cărei binecuvântare pornesc la drum.

Știai că Taina Sfântului Maslu se săvârșește, după rânduială, de șapte preoți și cuprinde citirea a șapte Apostole, a șapte Evanghelii și a șapte rugăciuni, după care bolnavul este uns de șapte ori cu untdelemn sfințit? Numărul șapte, numărul plinătății, arată deplinătatea milei lui Dumnezeu revărsată spre tămăduirea trupului și a sufletului.