Se spunea despre un avvă că, ori de câte ori era ocărât sau nedreptățit, mergea în chilie și se ruga pentru cel ce-l supărase, zicând: „Doamne, iartă-l, căci prin el mi-ai arătat unde încă nu am ajuns cu răbdarea.” Frații se minunau că nu se mânia niciodată. El le răspundea: „De ce m-aș mânia pe doctorul care îmi arată rana?” Ocara răbdată cu blândețe este doctorie pentru suflet.

Știai că „hramul” unei biserici este sărbătoarea sfântului sau a praznicului căruia îi este închinat acel lăcaș? În ziua hramului se face slujbă mare și se adună credincioșii în bucurie, socotind acea zi ca pe o sărbătoare a locului. Cuvântul „hram” vine din slavonă și înseamnă chiar „templu, biserică”.

Diaconul Coresi, tipograf la Brașov în veacul al XVI-lea, a scos de sub teasc mai multe cărți bisericești în limba română, printre care „Tetraevanghelul” și „Psaltirea”. Prin osteneala lui, graiul românesc a început să răsune și în cărțile sfinte, netezind calea către o limbă literară unitară.