Credință

Știai că pomenirea morților la patruzeci de zile are temei adânc? Se crede, după învățătura Părinților, că sufletul trece în această vreme prin cercetare până își află locul de odihnă; de aceea rugăciunea celor vii îi este atunci sprijin, iar praznicul de patruzeci de zile este cea mai însemnată pomenire după înmormântare.

Știai că slujba de pomenire a celor adormiți se numește parastas, cuvânt grecesc ce înseamnă „a sta înaintea”, pentru că prin ea cei vii stau înaintea lui Dumnezeu mijlocind pentru cei plecați? La parastas se aduce colivă, iar în vechime slujba se făcea uneori privegheind lângă mormânt.

Știai că coliva făcută din grâu fiert are un înțeles limpede în cuvintele Domnului? El a spus că bobul de grâu, dacă nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur, iar de moare aduce roadă multă; astfel grâul coliva mărturisește credința în înviere, iar dulceața ei — mierea și nucile — închipuie desfătarea vieții veșnice.

Știai că vechile colinde românești nu sunt simple cântece de sărbătoare, ci vestiri în versuri ale Nașterii Domnului? Multe dintre ele povestesc drumul Maicii Domnului spre Betleem, mirarea păstorilor și steaua magilor, păstrând în grai de la sat evanghelia Crăciunului așa cum au auzit-o strămoșii.

Știai că Agheasma Mare se sfințește o dată pe an, la praznicul Botezului Domnului, în ziua de 6 ianuarie și în ajunul ei, iar Agheasma Mică se poate sfinți în orice zi de peste an? Se spune despre Agheasma Mare că se păstrează neschimbată vreme îndelungată, fiind pentru credincioși leac și binecuvântare în casă.

Știai că iconostasul de acasă, colțul cu icoane, se așază de obicei pe peretele dinspre răsărit al camerei? Aceasta pentru că din vechime creștinii se roagă cu fața spre răsărit, de unde răsare soarele — chip al lui Hristos, „Soarele dreptății” — și de unde, spun Părinții, se va arăta El la a doua venire.

Un frate a mers la un bătrân și i-a spus cu întristare că sufletul lui este uscat și fără bucurie. Bătrânul l-a dus afară, la un izvor mic ce abia picura printre pietre, și i-a zis: „Vezi cât de puțină apă? Și totuși nu se oprește niciodată.” Fratele a înțeles că bucuria duhovnicească nu vine din belșug, ci din statornicia inimii care mulțumește, chiar și cu puțin.

Se spune despre un bătrân din pustie că avea doar o strachină de linte și o coajă de pâine. Când a venit la el un călător ostenit, i-a pus înainte tot ce avea și s-a bucurat ca la un ospăț. Călătorul l-a întrebat cum poate fi atât de vesel cu atât de puțin. Bătrânul a răspuns: „Nu bucatele fac ospățul, ci inima care se dăruiește.”

Un tânăr s-a plâns unui stareț că viața lui este lipsită de daruri mari, că nu are ce jertfi lui Dumnezeu. Starețul i-a arătat o văduvă care punea în cutia milelor o monedă mică și i-a zis: „Darul mic, dăruit cu inimă mare, cântărește mai mult decât aurul dat cu răceală. Dumnezeu nu numără, ci cântărește.”

Doi frați locuiau în aceeași chilie. Unul mulțumea lui Dumnezeu pentru fiecare zi, chiar și pentru cele grele; celălalt cârtea mereu că îi lipsește câte ceva. După un an, cel mulțumitor avea fața luminoasă și pace în inimă, iar cel cârtitor rămăsese posomorât. Un bătrân le-a spus: „Amândoi ați avut aceeași pâine; deosebirea a făcut-o mulțumirea.”

Un pustnic primea în chilia lui pe oricine bătea la ușă, fie ziua, fie noaptea. Un frate l-a întrebat cum de nu se supără de atâta tulburare. Bătrânul a zis: „Când deschid ușa unui străin, mi se pare că Îl primesc pe Hristos însuși, căci El a spus: străin am fost și M-ați primit. Cum să mă supăr, când vine Domnul în casa mea?”

Se povestește că un bătrân, aflând că un frate vine să-l cerceteze, s-a bucurat și a rânduit puțină apă rece și fructe. Ucenicul a mormăit că nu se cade atâta cinste pentru un simplu drumeț. Bătrânul i-a zis: „Fiule, ospitalitatea nu se măsoară cu bogăția mesei, ci cu căldura inimii care întâmpină.”

Un frate cârtea că nevoințele lui rămân fără rod și că nu simte nicio bucurie. Un bătrân i-a zis: „Ai băgat de seamă că soarele răsare în fiecare dimineață pentru tine, fără să-l fi cerut? Iată cel dintâi dar. Mulțumește pentru el, și inima ți se va deschide și pentru celelalte.”

Un avvă avea obiceiul de a mulțumi cu glas tare pentru orice lucru: pentru pâine, pentru umbra copacului, pentru un cuvânt bun. Un ucenic l-a întrebat de ce mulțumește pentru lucruri atât de mici. Bătrânul a răspuns: „Cine nu mulțumește pentru cele mici, nu va ști să mulțumească nici pentru cele mari. Recunoștința se învață din picătură.”

O femeie săracă a adus la mănăstire un coș cu câteva mere din grădina ei. Portarul voia s-o trimită înapoi, socotind darul prea neînsemnat. Dar bătrânul stareț a ieșit, a primit coșul cu amândouă mâinile și a spus: „Acest dar mic e udat cu osteneala și dragostea ei; este mai scump decât toate cămările noastre.”

Un frate întristat a venit la un bătrân și i-a zis: „Nu mai am bucurie în rugăciune.” Bătrânul l-a întrebat: „Ai mulțumit astăzi lui Dumnezeu?” Fratele a tăcut. „Iată pricina,” a zis bătrânul. „Bucuria este fiica mulțumirii. Începe a mulțumi, și bucuria se va întoarce la tine ca apa la izvorul ei.”

Se spune despre un bătrân milostiv că împărțea săracilor tot ce primea, oprindu-și doar strictul trebuincios. Când era întrebat cum de rămâne mereu senin, deși nu strânge nimic, răspundea: „Bucuria mea nu stă în ce am, ci în ce dăruiesc. Mâna care dă rămâne mai bogată decât cea care ține.”

Un călător a poposit seara la coliba unui sihastru. Neavând pat, sihastrul i-a dat rogojina lui, iar el a dormit pe pământul gol. Dimineața, călătorul, rușinat, i-a mulțumit. Bătrânul i-a zis zâmbind: „Nu-mi mulțumi mie. Astă-noapte am dormit mai bine ca oricând, căci am avut un oaspete drag și inima mea era în pace.”

Un ucenic l-a întrebat pe avvă care este cea mai scurtă cale către bucuria duhovnicească. Bătrânul a luat un pahar de apă, l-a ridicat spre cer și a mulțumit lui Dumnezeu pentru el, apoi a spus: „Iată calea. Mulțumește pentru ce ai acum, și cerul se va deschide în inima ta încă din clipa aceasta.”

Doi drumeți au ajuns la o fântână în arșița zilei. Unul a băut și a plecat mai departe fără o vorbă; celălalt a băut, apoi s-a întors și a mulțumit fântânii și Celui ce o umple cu apă. Un bătrân care-i privea a spus ucenicului său: „Vezi? Aceeași apă i-a răcorit pe amândoi, dar numai unul a plecat și cu sufletul răcorit.”

Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de astăzi. Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale celei sfinte. În tot ceasul acestei zile, povățuiește-mă și ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi și mi se vor întâmpla în această zi, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și cu credință tare că pentru toate este sfântă voia Ta. Doamne, învață-mă să mă port cu dreptate și cu înțelepciune cu toți frații mei, ca pe nimeni să nu tulbur și să nu supăr. Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei de astăzi și toate câte mi se vor întâmpla într-însa. Doamne, călăuzește-mi voința și învață-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert și să iubesc. Amin.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, robului Tău. Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu. Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.