Numai smerenia poate să ne mântuiască. Toate faptele bune fără smerenie nu au niciun folos.

Cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic, ținut la Niceea în anul 787, a pus capăt luptei împotriva icoanelor, hotărând că cinstea dată icoanei trece la cel închipuit pe ea, și că nu ne închinăm lemnului sau vopselelor, ci ne suim cu mintea la sfântul zugrăvit. Biruința deplină a fost prăznuită mai târziu ca „Duminica Ortodoxiei”.

Un tânăr și-a cerut partea de avere de la tatăl său și a plecat departe, unde a risipit totul în desfrânări. Când l-a lovit foametea, s-a văzut păscând porcii și flămânzind după roșcovele lor. Atunci și-a venit în fire și a zis: „Mă voi ridica și mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta.” Iar tatăl, văzându-l de departe, i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat. A poruncit apoi să i se aducă haina cea dintâi și au început să se veselească. Așa se bucură cerul de un păcătos care se întoarce.