Știai că însuși cuvântul „antimis” înseamnă „în loc de masă”? El îngăduia, în vremuri de prigoană ori pe drum, săvârșirea Liturghiei acolo unde nu era o Sfântă Masă sfințită, purtând în el, prin moaște și binecuvântarea arhiereului, sfințenia altarului.

Știai că, înainte de a se apropia de Sfânta Împărtășanie, credinciosul rostește rugăciunea „Cinei Tale celei de taină…”, în care făgăduiește că nu va da sărutare vrăjmașului precum Iuda? Prin ea, cel ce se împărtășește Îl roagă pe Domnul să-l primească asemenea tâlharului celui bun, care a intrat cel dintâi în rai.

Un frate a venit la avva Pimen și i-a zis: „Am greșit greu și voiesc să mă pocăiesc trei ani.” Bătrânul a răspuns: „Este mult.” „Atunci un an”, a zis fratele. „Și acesta este mult.” „Patruzeci de zile?” „Și acestea sunt multe”, a zis bătrânul; „eu îți spun că, dacă din toată inima se va pocăi omul și nu va mai adăuga să facă păcatul, și în trei zile îl primește Dumnezeu.” Astfel a înțeles fratele că pocăința nu se cântărește după lungimea zilelor, ci după adâncimea întoarcerii inimii.