Un frate a fost ocărât pe nedrept de altul înaintea a toți, iar el a tăcut. Mai târziu, un ucenic l-a întrebat: „Nu te-a durut, părinte, ocara aceea?” Bătrânul a răspuns: „M-a durut, fiule, dar mi-am zis în gând: dacă ceea ce spune este adevărat, se cuvine să mă îndrept; iar dacă este mincinos, este o floare care se veștejește singură, fără să-mi ceară osteneală.” De aceea răbdarea nu înseamnă a nu simți rana, ci a n-o lăsa să se prefacă în ură.

Știai că anafura pe care o primim la sfârșitul Liturghiei este tăiată din prescurile rămase după scoaterea Agnețului? Ea nu este Sfânta Împărtășanie, ci pâine binecuvântată, dăruită tuturor ca semn al dragostei și al rămânerii în casa Domnului.

Știai că ne închinăm cu trei degete unite (degetul mare, arătătorul și mijlociul) pentru a mărturisi Sfânta Treime — Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei Persoane — iar celelalte două degete, strânse în palmă, amintesc de cele două firi ale lui Hristos, dumnezeiască și omenească?