Știai că pe prescură se apasă o pecete cu slovele IS HS NI KA, adică „Iisus Hristos biruiește”? Din pătratul din mijloc, numit Agneț, preotul scoate la Proscomidie partea care se va preface în Trupul Domnului la Sfânta Liturghie.

Împărăteasa mea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi nevoia mea, vezi necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Se povestește că, demult, oamenii voiau să ajungă la stele și au început să clădească un munte din pietre, unul peste umărul altuia, tot mai sus. Dar au uitat să se mai privească între ei și au început să se certe cine stă mai sus. Atunci muntele s-a prăbușit. Bătrânii încheiau: la stele nu ajungi călcând pe umărul aproapelui, ci ridicând ochii împreună — cerul se apropie de cei care privesc în sus umăr la umăr, nu unul peste altul.