Iar rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința.

L-au întrebat pe avva Moise: „Ce folosește omului postul și privegherea?” Iar el a răspuns: „Acestea fac sufletul smerit. Căci scris este: «Vezi smerenia mea și osteneala mea și-mi iartă toate păcatele mele.» Deci, dacă omul face aceste osteneli, Dumnezeu Se milostivește spre el.” Nu nevoința în sine, ci smerenia pe care o naște, aceea îl mântuiește pe om.

Cel ce în toată vremea și în tot ceasul, în cer și pe pământ, ești închinat și slăvit, Hristoase Dumnezeule, Îndelung-Răbdătorule, Mult-Milostive și Mult-Milosârde, Care pe cei drepți iubești și pe cei păcătoși miluiești, Care pe toți chemi la mântuire pentru făgăduința bunătăților ce au să fie: Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre în ceasul acesta și îndreptează viața noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfințește, trupurile curățește, cugetele îndreptează, gândurile curățește și ne izbăvește pe noi de tot necazul celor rele și al durerii.