Credință

Știai că împărțirea pe versete a fost adăugată și mai târziu? Numerotarea versetelor din Noul Testament, așa cum o folosim azi, a fost rânduită în veacul al șaisprezecelea de tipograful Robert Estienne (Stephanus).

Știai că, înainte de aceste împărțiri, textul sfânt curgea neîntrerupt, fără numere? Capitolele și versetele nu fac parte din scrierea cea dintâi, ci sunt un ajutor de mai târziu, ca să putem găsi și pomeni cu ușurință un anume loc.

Știai că Biblia de la București, tipărită în anul 1688, este cea dintâi tălmăcire integrală a Sfintei Scripturi în limba română? Ea a fost o piatră de temelie a limbii noastre literare și a fost numită și „Biblia lui Șerban Cantacuzino”.

Știai că la Biblia de la 1688 au trudit cărturari de seamă, între care frații Radu și Șerban Greceanu, sprijiniți pe osteneala mai veche a lui Nicolae Milescu Spătarul? Astfel, întregul cuvânt al Scripturii a răsunat pentru întâia oară românește.

Știai că Noul Testament de la Bălgrad, tipărit în anul 1648 la Alba Iulia sub grija mitropolitului Simion Ștefan, este una dintre cele mai însemnate tălmăciri românești ale Noului Testament din veacul al șaptesprezecelea?

Știai că în predoslovia Noului Testament de la Bălgrad se află o vorbă rămasă vestită, prin care mitropolitul Simion Ștefan asemăna cuvintele cu banii, spunând că trebuie să umble după cum se obișnuiește prin graiul fiecărui ținut, ca să fie înțelese de toți?

Știai că mitropolitul Dosoftei al Moldovei a tălmăcit Psaltirea în versuri, tipărită în anul 1673? Aceasta este cea dintâi lucrare de poezie cultă în limba română, prin care psalmii lui David au fost prefăcuți în stihuri cântate.

Știai că unele stihuri din Psaltirea în versuri a lui Dosoftei au ajuns atât de îndrăgite de popor, încât s-au cântat ca niște colinde și doine? Astfel, cuvântul sfânt s-a împletit cu însuși graiul și cântecul neamului românesc.

Știai că, în Biserica Ortodoxă, Sfânta Evanghelie așezată pe Sfânta Masă a altarului nu este doar o carte, ci un semn al însăși prezenței lui Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu? De aceea ea este sărutată, tămâiată și purtată cu adâncă cinstire.

Cel ce voiește să urmeze Domnului Hristos în cruce, acela trebuie să poarte crucea cu răbdare și bucurie.

Nimeni nu poate să se apropie de Dumnezeu fără de ispite, și fără de ispite nu se cunoaște purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Toate necazurile și strâmtorările au trebuință de răbdare; căci răbdarea este maica mângâierii și o putere care se naște din lărgimea inimii.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate!

Nu este cu putință, nu, nu este cu putință ca cel ce viețuiește cu dreaptă credință și în osteneli să fie părăsit vreodată.

Furtuna nu ține veșnic, nici încercările nu vor rămâne pururea; deci așteaptă și rabdă, căci după iarnă vine primăvara și după noapte răsare lumina.

Cel ce se lipsește de plăcerile trupești cu bucurie și rabdă necazurile cu mulțumire, acela și-a făcut din răbdare o comoară nefurată.

Când te lovește un necaz neașteptat, adu-ți aminte de Dumnezeu, Care îngăduie cu iconomie toate, și nu te vei tulbura de întâmplare.

Necazurile ce vin asupra noastră sunt roada semințelor pe care le-am semănat noi înșine; deci primește-le cu răbdare, ca pe un doctor al sufletului.

Crucea și necazurile sunt semnele iubirii lui Dumnezeu; pe cine iubește Domnul, pe acela îl cercetează cu suferințe, ca să-l curețe și să-l apropie de Sine.

Poartă-ți crucea ta fără să cârtești, și ea singură te va duce la Împărăția cerurilor.

Când te împresoară necazul, nu căuta pricini omenești, ci pleacă-ți capul înaintea lui Dumnezeu și zi: fie voia Ta, Doamne.

Bolile și încercările sunt cercetarea lui Dumnezeu; prin ele ne plătim datoriile și ne curățim, ca aurul în cuptor.

Durerea îndurată cu răbdare și cu bucurie aduce cea mai mare răsplată; un ceas de suferință primită cu mulțumire prețuiește mai mult decât nevoințele multor ani.

Toate câte ni se întâmplă, chiar și cele mai neplăcute, sunt spre folosul nostru; Dumnezeu le îngăduie din iubire, ca dintr-un rău să scoată un bine.

Hristos este totul. El este bucuria, El este viața, El este lumina. Cine Îl află pe Hristos umple golul inimii sale, iar în încercare are mângâiere.

Nu voiesc nici moarte, nici viață; voiesc numai ceea ce voiește Domnul meu. El știe mai bine decât mine ce îmi este de folos.

Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui.

Sufletul smerit, chiar de l-ar chinui în tot chipul, rabdă toate pentru Domnul, căci în dragostea lui Dumnezeu află pacea și odihna.

Fericit este cel ce rabdă necazurile cu nădejde în Dumnezeu, căci se apropie de El și dobândește darul Duhului Sfânt.

Poartă-ți necazul fără cârtire, și el se va preface în mângâiere; unde este răbdare, acolo se sălășluiește și pacea lui Hristos.