Știai că Sfânta Împărtășanie se dă credincioșilor cu o linguriță, numită în cărțile bisericești „copie” sau, mai des, lingurița sfântă? Acest obicei nu a fost dintru început, ci s-a statornicit cu vremea în Biserica de Răsărit, ca Trupul și Sângele Domnului, aflate acum împreună în Potir, să fie date cu grijă și cu cuviință. Preotul rostește atunci numele fiecăruia și cuvintele „Se împărtășește robul lui Dumnezeu”, ca fiecare suflet să știe că este chemat pe nume la Cina cea de Taină.

Știai că Mănăstirea Neamț a fost din vechime o vatră de învățătură și de carte, cu un scriptoriu vestit, unde călugării copiau și împodobeau manuscrise ce s-au răspândit în toată lumea ortodoxă?

Un avvă avea obiceiul de a mulțumi cu glas tare pentru orice lucru: pentru pâine, pentru umbra copacului, pentru un cuvânt bun. Un ucenic l-a întrebat de ce mulțumește pentru lucruri atât de mici. Bătrânul a răspuns: „Cine nu mulțumește pentru cele mici, nu va ști să mulțumească nici pentru cele mari. Recunoștința se învață din picătură.”