Oameni

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850 in Botosani, Moldova, si a crescut intr-o familie de mici boieri cu radacini adanci in spiritualitatea romaneasca. A studiat la Cernauti, Viena si Berlin, dobandind o vasta cultura filozofica si literara, care s-a oglindit in opera sa de o profunzime unica. Ca poet, jurnalist si om de cultura, a dat limbii romane expresii de o frumusete neintrecuta, iar poemul Luceafarul ramane capodopera liricii sale romantice. A trait ultimii ani in suferinta si saracie, stingandu-se la 15 iunie 1889 la Bucuresti, lasand in urma o mostenire spirituala care l-a consacrat drept poetul national al romanilor.

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; / Pururi tanar, infasurat in manta-mi, / Ochii mei naltam visatori la steaua / Singuratati.

Eminescu a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi si ca redactor la ziarul Timpul din Bucuresti, unde a scris mii de articole politice si culturale, remarcabile prin acuitate si stil.

Ion Luca Caragiale s-a nascut la 30 ianuarie (13 februarie stil nou) 1852 in Haimanale, Dambovita, intr-o familie cu vechi traditii teatrale; unchii sai Costache si Iorgu Caragiale erau figuri de seama ale scenei romanesti. A devenit cel mai important dramaturg roman, surprinzand cu o ironie fulgeranta metehnele societatii burgheze prin comediile O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa si D-ale carnavalului. Pe langa scrierile dramatice, a lasat nuvele de o remarcabila forta psihologica si o publicistica acida, dovedind un talent literar de exceptie. In 1904 s-a stabilit la Berlin, unde a murit la 9 iunie 1912, insa opera sa ramane un reper viu si actual al literaturii romane.

Caragiale a castigat un proces celebru impotriva lui Caion, care il acuzase de plagiat; tribunarul literar a respins acuzatia, iar Caragiale a iesit cu reputatia consolidata.

Vasile Alecsandri s-a nascut la 21 iulie 1821 in judetul Bacau, Moldova, in familia unui boier moldovean, si a studiat la Paris, unde a asimilat idealurile romantismului european. A fost poet, dramaturg, folclorist si diplomat, jucand un rol esential in miscarea pasoptista si in unirea Principatelor Romane; a scris Hora Unirii (1856) si s-a retras din cursa pentru tronul Moldovei in favoarea lui Alexandru Ioan Cuza. Ca folclorist, a cules si publicat balade si cantece populare, contribuind decisiv la valorificarea patrimoniului oral romanesc, iar ca poet a excelat prin Pasteluri, tablouri lirice de o rara sensiblitate a naturii. S-a stins la 22 august 1890 la conacul sau din Miorcani, lasand o opera bogata si o viata dedicata culturii si natiunii romane.

Alecsandri a castigat Concursul international de poezie de la Montpellier (1878) cu poezia Cantecul gintei latine, obtinand recunoastere europeana pentru literatura romana.

Tudor Arghezi (numele real Ion Nae Theodorescu) s-a nascut la 21 mai 1880 la Bucuresti, intr-o familie cu origini in judetul Gorj, si a trait in tinerete o perioada intr-o manastire, experienta care a lasat urme adanci in sensibilitatea sa poetica. A innoit radical limbajul poeziei romanesti, folosind cu indrazneala termeni din registre opuse - sacru si profan, sublim si vulgar - dupa cum se vede in volumele Cuvinte potrivite (1927) si Flori de mucigai (1931). In perioadele dificile ale secolului XX, inclusiv in al Doilea Razboi Mondial, a trait experiente dureroase, iar in 1943 a fost internat in lagarul de la Targu Jiu din cauza unui pamflet. A murit la 14 iulie 1967 la Bucuresti si a fost inmormantat in gradina casei sale de la Martisor, lasand una dintre cele mai originale opere din literatura romana moderna.

Tudor Arghezi a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatura, iar in 1965 a primit Premiul Herder acordat de Universitatea din Viena, una dintre cele mai inalte distinctii culturale europene ale vremii.

Lucian Blaga s-a născut pe 9 mai 1895 în satul Lancrăm, lângă Sebeș, ca fiu al unui preot ortodox, și a crescut cufundat în atmosfera spirituală a satului transilvănean. A studiat teologia la Cluj și filosofia la Viena, unde și-a luat doctoratul în 1920, devenind unul dintre cei mai originali gânditori români. A construit o filosofie proprie în jurul conceptelor de spațiu mioritic, cunoaștere lucifericăși mister, organizată în patru trilogii fundamentale. Ca poet, a debutat cu strălucire în 1919 cu volumul Poemele luminii, iar opera sa literară îmbină lirismul cu meditația filosofică profundă. Ales membru al Academiei Române în 1936, a fost exclus în 1948 de regimul comunist, suferind marginalizare și interdicție de publicare până la moartea sa, survenită pe 6 mai 1961 la Cluj.

Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare.

Lucian Blaga a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură, dar autoritățile comuniste române au refuzat să susțină candidatura sa.

George Bacovia, pe numele adevărat George Andone Vasiliu, s-a născut pe 4/17 septembrie 1881 la Bacău, în familia unui comerciant, și a ales pseudonimul din dragostea față de orașul natal. A trăit o viață marcată de fragilitate sufletească și o sensibilitate extremă față de peisajele mohorâte ale provinciei românești, pe care le-a transpus în versuri de o forță unică. Debutând cu volumul Plumb în 1916, a impus în literatura română un simbolism propriu, inconfundabil prin monotonie, dezolare și culori stinse. A primit Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie în 1925 și, împreună cu Tudor Arghezi, Premiul Național pentru poezie în 1934. S-a stins din viață pe 22 mai 1957 la București, lăsând o operă care continuă să tulbure și să fascineze cititorii.

George Bacovia suferea de neurastenie accentuată și evita mulțimile; pentru el, ploaia, toamna și provincia nu erau simple teme poetice, ci experiențe existențiale trăite cu intensitate dureroasă.

Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933 la Ploiești, fiul unui meșteșugar și al unei femei de origine rusă nobilă, și a studiat filologia la Universitatea din București. A debutat editorial în 1960 cu volumul Sensul iubirii, impunându-se rapid drept cel mai îndrăzneț renovator al limbajului poetic românesc postbelic. Prin cicluri precum 11 elegii și volumul Necuvintele, a explorat granițele dintre cuvânt și tăcere, dintre concret și abstract, inventând o lirică a stărilor pure. A fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură în 1980 și a primit numeroase distincții internaționale, fiind considerat, după Eminescu și Arghezi, al treilea mare inovator al poeziei românești. S-a stins din viață pe 13 decembrie 1983 la București, în urma unor probleme grave de sănătate.

Nichita Stănescu a inventat conceptul de necuvinte pentru a denumi acele stări și trăiri care depășesc puterea de expresie a limbajului obișnuit.

Mihail Sadoveanu s-a născut pe 5 noiembrie 1880 la Pașcani, crescând într-un mediu care i-a cultivat dragostea profundă pentru natura și oamenii Moldovei. A debutat fulminant în 1904, publicând în același an trei volume, și a continuat să scrie cu o prolificitate remarcabilă timp de cinci decenii. Opera sa vastă cuprinde evocări ale istoriei medievale moldovene — Frații Jderi, Zodia Cancerului —, capodopere ale romanului interbelic — Baltagul — și pagini lirice despre natura patriarhală a Moldovei. A fost un stilist desăvârșit, capabil să împletească arhaismul lingvistic cu o poezie aparte a peisajului și a sufletului țărănesc. S-a stins din viață pe 19 octombrie 1961 la București, la vârsta de 80 de ani, lăsând una dintre cele mai bogate opere din literatura română.

Mihail Sadoveanu a publicat în 1904, la debutul său literar, nu mai puțin de trei volume deodată, fapt extrem de rar în istoria literaturii române.

Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885 în Târlișua, Transilvania, atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, al doilea din cei treisprezece copii ai unui învățător. A urmat academia militară la Budapesta, dar a abandonat cariera militară, trecând clandestin în România în 1909, unde s-a dedicat în întregime scrisului. Prin romanul Ion (1920), a introdus obiectivismul realist în proza românească, zugrăvind cu forță brutală setea de pământ a țăranului ardelean, iar prin Pădurea spânzuraților (1922) a dat literaturii române primul roman de analiză psihologică profundă. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1939 și a condus Teatrul Național din București, devenind o figură centrală a vieții culturale interbelice. S-a stins din viață pe 1 septembrie 1944, în ajunul marilor prefaceri care aveau să schimbe România.

Tragedia fratelui său Emil, ofițer în armata austro-ungară spânzurat pentru dezertare în Primul Război Mondial, a stat la baza romanului Pădurea spânzuraților.

Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922 în Siliștea-Gumești, județul Teleorman, fiul unui țăran, și a cunoscut din copilărie viața grea a câmpiei muntene. A debutat în 1942 și s-a impus definitiv cu romanul Moromeții (1955), o frescă monumentală a satului românesc în fața presiunilor istoriei, considerată capodopera prozei românești postbelice. A continuat să scrie cu curaj și luciditate sub regimul comunist, publicând în 1980 Cel mai iubit dintre pământeni, un roman despre condiția intelectualului în fața terorii totalitare. A fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Cartea Românească, exercitând o influență formativă asupra literaturii române contemporane. A murit în împrejurări neelucidate pe 16 mai 1980 la Mogoșoaia, la scurtă vreme după apariția ultimului său roman.

Moartea lui Marin Preda, survenită brusc la Mogoșoaia în mai 1980, imediat după publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni, a rămas înconjurată de mister și speculații, unii suspectând implicarea Securității.

Camil Petrescu s-a nascut pe 9/21 aprilie 1894 la Bucuresti, crescand orfan in conditii modeste, si a urmat Liceul «Sfantul Sava» si Facultatea de Filosofie. Participarea sa ca ofiter in Primul Razboi Mondial - unde a fost ranit, si-a pierdut auzul si a fost luat prizonier - i-a marcat profund creatia si viziunea despre autenticitate. A revolutionat proza romaneasca prin romanele «Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi» si «Patul lui Procust», introducand analiza psihologica subiectiva si perspectiva naratorului participant. Dramaturg si filosof deopotriva, a fost ales membru al Academiei Romane in 1948. A murit pe 14 mai 1957 la Bucuresti, fiind inmormantat la Cimitirul Bellu.

Nu pot sa descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc. Nu pot iesi din mine insumi. Pot vorbi cinstit numai la persoana intai.

Ca ofiter pe front in Primul Razboi Mondial, Camil Petrescu si-a pierdut auzul la o ureche in urma unui obuz - experienta care a devenit materie vie in romanul sau de capataie.

Ioan Slavici s-a nascut pe 18 ianuarie 1848 la Siria, in judetul Arad, intr-o familie modesta de ardeleni, si a studiat la Arad si Timisoara, apoi la Viena, unde l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Prieten apropiat al lui Eminescu si Creanga, a colaborat la Junimea si a debutat in «Convorbiri literare» in 1871. A creat o proza realista profund anchorata in universul moral al satului transilvanese, cu nuvela «Moara cu noroc» (1881) ca opera de capataie, avertizand ca poftele materiale distrug sufletul si familia. A luptat pentru cauza romanilor ardeleni, a fondat ziare si a scris manuale scolare, contribuind la consolidarea literaturii si culturii nationale. A murit pe 17 august 1925 la Crucea de Jos, langa Panciu, intr-o saracie demna.

Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.

Ioan Slavici a fost prieten apropiat cu Mihai Eminescu inca din anii studentiei la Viena; cei doi au ramas legati prin viata si prin idealul national pana la sfarsitul vietii lui Eminescu.

Mircea Eliade s-a nascut pe 13 martie 1907 la Bucuresti si a urmat Facultatea de Litere si Filosofie, continuandu-si studiile la Calcutta (1928-1931) si obtinand doctoratul in filosofie la Bucuresti in 1933, cu o teza despre yoga. A predat istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti, iar dupa 1945 a emigrat in Franta, unde a activat la Sorbona si la Ecole Pratique des Hautes Etudes, pentru ca din 1957 sa devina profesor la Universitatea din Chicago, unde a creat o scoala de renume mondial in studiul religiilor. Opera sa literara - intre care romanele «Maitreyi», «Noaptea de Sanziene» si nuvelele fantastice - se impleteste cu cercetarile sale stiintifice despre sacru, mit si simbol, traduse in 18 limbi. A murit pe 22 aprilie 1986 la Chicago, lasand o opera de peste 30 de volume stiintifice si literare.

La numai 21 de ani, Mircea Eliade a plecat singur in India, la Calcutta, pentru a studia filosofia sanscrita si yoga la picioarele filosofului Surendranath Dasgupta - o calatorie care i-a schimbat viata si opera pentru totdeauna.