Oameni

Socrate s-a născut în jurul anului 470 î.Hr. la Atena, într-o familie modestă, tatăl său fiind sculptor și mama sa moașă. Nu a lăsat niciun text scris, iar gândirea sa ne-a parvenit prin dialogurile discipolului său Platon și prin scrierile istoricului Xenofon. A dezvoltat metoda maieutică — arta de a scoate la lumină adevărul prin întrebări — și a îndemnat cetățenii să își cerceteze propria viață și conștiință. Acuzat de impietate și de coruperea tineretului atenian, a ales moartea prin cucută în locul exilului, rămânând fidel propriilor convingeri până la capăt.

Viața neexaminată nu merită trăită.

Socrate nu a scris niciodată nimic; tot ce știm despre filozofia sa provine exclusiv din scrierile altora, în special ale lui Platon și Xenofon.

Platon s-a născut la Atena în jurul anului 428/427 î.Hr., într-o familie aristocratică, beneficiind de o educație aleasă. L-a cunoscut pe Socrate la vârsta de aproximativ douăzeci de ani și a rămas profund marcat de viața și de moartea acestuia, pe care a consemnat-o în dialogurile sale. După moartea lui Socrate, a călătorit în Egipt, Italia și Sicilia, iar la întoarcerea la Atena a întemeiat Academia — una dintre primele instituții de învățământ superior din lume. Prin cele peste treizeci de dialoguri ale sale, printre care Republica, Banchetul și Phaidon, a pus bazele teoriei Ideilor și a influențat decisiv întreaga filozofie occidentală și creștină. A murit în jurul anului 348/347 î.Hr., lăsând o moștenire intelectuală de o profunzime fără egal.

Numele său adevărat era Aristocles; Platon ar fi fost o poreclă dată de profesorul său de gimnastică, în funcție de unele surse din antichitate, referindu-se la umerii săi lați.

Aristotel s-a născut în 384 î.Hr. la Stagira, în nordul Greciei, tatăl său Nicomah fiind medic la curtea regelui macedonean, influență ce i-a trezit interesul pentru științele naturii. La șaptesprezece ani a venit la Atena, unde a studiat timp de douăzeci de ani la Academia lui Platon, depășindu-și ulterior învățătorul pe multiple planuri. A fost chemat în Macedonia pentru a-l educa pe tânărul Alexandru, viitor cuceritor al lumii antice, iar în 335 î.Hr. a fondat propria școală la Atena, Lykeionul. Opera sa enciclopedică — cuprinzând logica, metafizica, etica, politica, biologia și poetica — a constituit temelia gândirii europene medievale și moderne; a murit în 322 î.Hr. la Chalcis, în Eubea.

Aristotel a înființat Lykeionul, o școală al cărei caracter ambulatoriu — profesorul și elevii discutau plimbându-se — i-a adus curentului denumirea de peripatetism, de la grecescul peripatein (a se plimba).

Lucius Annaeus Seneca s-a născut în jurul anului 4 î.Hr. la Cordoba, în Hispania, și a fost adus de mic la Roma, unde a primit o educație filozofică temeinică. A urmat o carieră sclipitoare ca orator și om politic, a supraviețuit exilului de opt ani în Corsica ordonat de înpăratul Claudiu, iar în cele din urmă a devenit tutorele și consilierul înpăratului Nero. Scrierile sale — în special cele o sută douăzeci și patru de Scrisori către Lucilius — constituie un ghid de artă a vieții, în spirit stoic, și rămân remarcabil de actuale. În 65 d.Hr., acuzat de participare la conspirația lui Piso, a primit ordinul lui Nero de a se sinucide și a murit cu demnitate, la fel ca mulți dintre eroii despre care scrisese.

Nusquam est qui ubique est. (Cel care este pretutindeni nu este nicăieri.)

Deși predica sărăcia și cumpătarea, Seneca era unul dintre cei mai bogați oameni ai Romei imperiale, posedand vile, împrumuturi în Britania și o avere enormă — contradicție pe care adversarii săi nu au omis s-o invoce.

Marcus Aurelius s-a născut la Roma pe 26 aprilie 121, într-o familie senatorială, și a primit cea mai îngrijită educație posibilă, filozofia stoică devenind busola vieții sale. Adoptat de înpăratul Antoninus Pius, i-a urmat acestuia la tron în 161, guvernând cu îngrijorată conștiinciozitate un imperiu lovit de ciume, războaie și frământări interne. În mijlocul campaniilor militare din nordul Dunării, a consemnat în greacă Gândurile către sine (Meditatii) — note personale de autoeducare stoică, niciodată destinate publicării. A murit pe 17 martie 180 la Vindobona (actualul Viena), lăsând posterității portretul de neuitat al unui suveran care s-a judecat mereu mai aspru decât îi judeca pe alții.

Nu mai pierde vremea argumentand ce înseamnă a fi om bun. Fii unul.

Marcus Aurelius a înființat patru Catedre de Filozofie la Atena — câte una pentru fiecare mare coală (platonică, aristotelică, stoică și epicureică) — o investiție în cultură fără precedent pentru un înpărat roman aflat în război.

Augustin s-a născut pe 13 noiembrie 354 la Thagaste, în Numidia (actualul Algeria), dintr-o mamă creștină evlavioasă, Sfanta Monica, și un tată păgân. A studiat retorica la Cartagina, Roma și Milano, trăind o tineree frumoasă dar agitată, în căutarea adevărului prin maniheism și neoplatonism. Convertit la creștinism în 386 sub influența episcopului Ambrozie al Milanului, a fost botezat în 387 și s-a întors în Africa, unde în 395 a devenit episcop de Hippo Regius. Confesiunile (c. 397–400), primul autobiografie spirituală din literatura universală, și Cetatea lui Dumnezeu (413–427) rămân opere fundamentale ale teologiei și filozofiei creștine. A murit pe 28 august 430, în timp ce van dalii asediau Hippo, lăsând moștenire o gândire care a modelat creștinismul occidental timp de peste un mileniu.

Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștit este inima noastră până când se va odihni în Tine.

Mama sa, Sfanta Monica, a plâns și s-a rugat ani întregi pentru convertirea fiului său; un episcop african i-a spus că „fiul atâtor lacrimi nu poate pieri” — profeție care s-a împlinit pe deplin.

Anicius Manlius Severinus Boethius s-a nascut in jurul anului 480 d.Hr. la Roma, intr-o familie patriciana de rang inalt, si a primit o educatie filosofica si retorica de exceptie. A atins cele mai inalte functii ale imperiului ostrogot, ajungand consul si magister officiorum la curtea regelui Teodoric, pe care l-a servit cu loialitate si competenta. Acuzat pe nedrept de tradare, a fost intemnitat la Pavia, unde a scris Consolarea filosofiei (De consolatione philosophiae), una dintre cele mai citite opere ale lumii medievale. A fost executat in jurul anului 524, lasand in urma o opera care a slujit drept punte esentiala intre gandirea antica greco-romana si cultura Evului Mediu crestin.

Nimic nu este nenorocit daca tu nu il consideri astfel; si, pe de alta parte, nimic nu aduce fericire daca esti multumit cu el.

Boethius a planificat sa traduca in latina intreaga opera a lui Platon si a lui Aristotel - un proiect colosal care, daca ar fi fost dus la bun sfarsit, ar fi schimbat radical istoria filosofiei occidentale. Numai fragmentele traduse inainte de arestarea sa au supravietuit.

Toma de Aquino s-a nascut in jurul anului 1225 langa Aquino, in sudul Italiei, intr-o familie nobiliara, si a ales, spre nemultumirea familiei sale, sa intre in Ordinul Dominican. A studiat la Napoli, Cologne si Paris, devenind discipolul lui Albert cel Mare, si a ajuns cel mai influent teolog si filosof al scolasticismului medieval. Opera sa de capetai, Summa Theologiae, scrisa intre 1265 si 1274, reprezinta cea mai ampla sinteza dintre credinta crestina si filosofia lui Aristotel, organizata cu o rigoare intelectuala rara. A murit in 1274, pe drum spre Conciliul de la Lyon, lasand Summa neterminata; canonizat in 1323, a primit titlul de Doctor al Bisericii. Umilit si taciturn in viata de zi cu zi, era supranumit de colegii sai Boul Mut de la Sicilia, tocmai pentru seriozitatea si adancimea gandirii sale.

Tot ceea ce am scris mi se pare acum ca paie, in comparatie cu ceea ce mi-a fost revelat.

Dupa o experienta mistica in decembrie 1273, Toma de Aquino a incetat complet sa mai scrie sau sa dicteze, declarand ca tot ceea ce a scris i se pare paie. A murit la cateva luni distanta, in martie 1274, lasand Summa Theologiae nefinalizata.

Blaise Pascal s-a nascut pe 19 iunie 1623 la Clermont-Ferrand, Franta, si a dat dovada inca din copilarie a unui talent matematic exceptional, redescoperind singur teoreme geometrice la varsta de doisprezece ani. A contribuit fundamental la teoria probabilitatilor, a enuntat principiul care ii poarta numele in fizica fluidelor si a construit una dintre primele masini de calculat mecanice. O experienta mistica profunda in noaptea de 23 noiembrie 1654 l-a transformat intr-un apologet crestin fervent, determinandu-l sa se retraga in cercurile janseniste de la Port-Royal. A murit la 19 august 1662, la numai 39 de ani, lasand in urma Cugetarile (Pensees), o colectie de fragmente publicate postum care exploreaza conditia umana, credinta si locul omului in univers.

Inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste.

In noaptea de 23 noiembrie 1654, Pascal a trait o experienta mistica de aproximativ doua ore pe care a consemnat-o pe un pergament, numit Memorialul, pe care l-a cusut in captusala hainei si l-a purtat cu el pana la moarte. Nimeni nu a stiut de existenta lui pana cand servitorii l-au gasit dupa decesul sau.

Baruch Spinoza s-a nascut pe 24 noiembrie 1632 la Amsterdam, intr-o familie de evrei sefardi refugiati din Portugalia, si a crescut in comunitatea evreiasca a orasului, primind o educatie traditionala temeinica. La varsta de 23 de ani a fost excomunicat din comunitatea sa pentru idei considerate eretice, si a trait de atunci in izolare voluntara, castigandu-si existenta modest prin slefuirea lentilelor optice. A respins oferte de bogatie si onoruri academice, inclusiv o catedra de filosofie la Universitatea din Heidelberg in 1673, preferand independenta intelectuala si simplitatea vietii. Lucrarea sa capitala, Etica (publicata postum in 1677), construita in forma geometrica, propune o viziune rationalist-panteista asupra lui Dumnezeu, naturii, mintii si libertatii umane. A murit pe 21 februarie 1677 la Haga, la 44 de ani, probabil de tuberculoza, si este pretuit atat pentru profunzimea gandirii cat si pentru integrita sa morala exemplara.

Spinoza a refuzat in 1673 o prestigioasa catedra de filosofie la Universitatea din Heidelberg, raspunzand ca nu doreste sa-si limiteze libertatea de gandire prin obligatiile unei pozitii academice. A preferat sa ramana slefuitor de lentile si ganditor liber pana la moartea sa.

Gottfried Wilhelm Leibniz s-a nascut pe 1 iulie 1646 la Leipzig, intr-o familie de intelectuali, si a dat dovada de o maturitate intelectuala timpurie, studiind filosofia si dreptul la Universitatea din Leipzig inca de la 15 ani. A inventat independent calculul infinitezimal (simultan cu Isaac Newton, intr-una dintre cele mai faimoase controverse ale istoriei stiintei), a conceput unul dintre primele calculatoare mecanice si a pus bazele logicii simbolice moderne. A servit ca bibliotecar, consilier si diplomat la curtile mai multor principi germani, punand in acelasi timp bazele Academiei de Stiinte din Berlin in 1700. Monadologia (1714), scrisa spre sfarsitul vietii, reprezinta sinteza viziunii sale metafizice: universul este alcatuit din monade, substante simple si indivizibile, armonizate de Dumnezeu intr-o ordine prestabilita. A murit pe 14 noiembrie 1716 la Hanovra, neglijat de curtea regala si de contemporanii sai, dar recunoscut de posteritate drept unul dintre cei mai universali ganditori ai omenirii.

Leibniz a inventat un sistem de numeratie binara (cu 0 si 1) pe care l-a corelat cu cosmologia crestina: 0 reprezenta neantul, 1 pe Dumnezeu, iar creatia lumii era pentru el reflectata in ideea ca toate numerele pot fi exprimate prin combinatii de 0 si 1. Acest sistem binar sta la baza tuturor calculatoarelor moderne.

Immanuel Kant s-a nascut la 22 aprilie 1724 in Konigsberg (Prusia), intr-o familie luterana modesta, si a trait intreaga viata in acelasi oras fara a-l parasi vreodata. A studiat si a predat la Universitatea din Konigsberg, devenind profesor de logica si metafizica, iar in 1781 a publicat Critica ratiunii pure, una dintre cele mai influente opere filosofice din istorie. Prin imperativul categoric, principiul ca trebuie sa actionam doar dupa maxime care sa poata deveni legi universale, a pus bazele eticii deontologice moderne. Integru si disciplinat in viata personala, Kant nu s-a casatorit niciodata si a trait cu o rigoare exemplara. A murit la 12 februarie 1804, la varsta de 79 de ani, lasand o mostenire filosofica ce a schimbat definitiv gandirea occidentala.