Oameni

Isaac Newton s-a născut la 4 ianuarie 1643 (stil nou) în Woolsthorpe, Lincolnshire, Anglia, prematur și atât de firav încât nimeni nu credea că va supraviețui. Studiind la Cambridge, a formulat în anii 1660–1680 legile mișcării și legea gravitației universale, publicate în capodopera sa Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687), una dintre cele mai influente cărți din istoria științei. A inventat calculul infinitezimal (independent de Leibniz), a descompus lumina albă în spectru prin prisme și a construit primul telescop cu reflector. A fost Profesor Lucasian de Matematică la Cambridge, apoi director al Monetăriei Regale, iar din 1703 până la moarte a prezidat Royal Society. A murit la 31 martie 1727 la Londra și a fost înmormântat la Westminster Abbey, primul om de știință onorat astfel.

Dacă am văzut mai departe decât alții, este pentru că am stat pe umerii unor giganți.

Newton s-a născut în ziua de Crăciun pe calendar iulian (25 decembrie 1642), fapt care i-a fascinat pe contemporani ca pe un semn providențial.

Galileo Galilei s-a născut la 15 februarie 1564 în Pisa și a devenit cel mai important reprezentant al revoluției științifice, punând bazele metodei experimentale moderne. A îmbunătățit telescopul și a folosit instrumentul pentru a observa cerurile, descoperind patru sateliți ai lui Jupiter (lunile galileene), fazele lui Venus, petele solare și relieful Lunii — dovezi concrete în favoarea modelului heliocentric al lui Copernic. A formulat legile căderii libere și a mișcării proiectilelor, deschizând calea mecanicii lui Newton. Susținerea publică a heliocentrității l-a adus în fața Inchiziției în 1633, unde a fost forțat să se retracteze și condamnat la arest la domiciliu până la sfârșitul vieții. A murit la 8 ianuarie 1642 în Arcetri, lângă Florența, orb și bolnav, dar cu o operă care a transformat pentru totdeauna înțelegerea omului despre Univers.

Galileo a murit în același an în care s-a născut Isaac Newton, legătură pe care mulți au interpretat-o simbolic ca pe o trecere a ștafetei în istoria fizicii.

Johannes Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, într-o familie modestă, și a depășit o copilărie marcată de boală și sărăcie pentru a deveni unul dintre cei mai mari astronomi din istorie. Asistent al lui Tycho Brahe la Praga, a moștenit observațiile precise ale acestuia și le-a folosit pentru a enunța cele trei legi ale mișcării planetare: planetele se mișcă pe orbite eliptice, nu circulare, cu Soarele într-unul dintre focare. Lucrările sale Astronomia Nova (1609) și Harmonices Mundi (1619) au transformat astronomia dintr-o descriere geometrică într-o știință fizică, pregătind terenul pentru teoria gravitației a lui Newton. Om profund credincios, Kepler considera că descoperă armonia divină ascunsă în mișcarea cerurilor. A murit la 15 noiembrie 1630 la Regensburg, în sărăcie, în drum spre a-și recupera salariile restante.

Geometria are două mari comori: una este Teorema lui Pitagora, cealaltă este împărțirea unui segment în medie și extremă rație. Prima o putem compara cu o masă de aur; pe cealaltă o putem numi o bijuterie prețioasă.

Kepler a descoperit în 1604 o supernovă vizibilă cu ochiul liber — astrul care îi poartă numele, Supernova lui Kepler — ultimul eveniment de acest fel observabil de pe Pământ fără telescop.

Nicolaus Copernic s-a născut la 19 februarie 1473 în Toruń, Polonia, și a primit o educație aleasă în Polonia și Italia, studiind dreptul canonic, medicina și matematica. Canon al Capitlului din Warmia, a administrat cu competență domenii ecleziastice și a practicat medicina, rezervând astronomia pentru orele libere — ocupație considerată secundară, deși tocmai în ea și-a lăsat marca nemuritoare. A elaborat în secret sistemul heliocentric timp de decenii, ezitând să publice de teama ridiculizării; lucrarea sa fundamentală, De revolutionibus orbium coelestium, a apărut în 1543, chiar în zilele morții sale. Revoluția coperniciană a smuls Pământul din centrul Universului și a inaugurat o nouă eră a gândirii cosmologice, deschizând calea lui Kepler, Galilei și Newton. A murit la 24 mai 1543 în Frombork, legendar ținând în mâini prima copie tipărită a cărții sale.

Copernic nu a fost preot, ci canon (un laic cu responsabilități administrative în cadrul Capitlului), și a efectuat în întreaga sa viață mai puțin de 27 de observații astronomice înregistrate — dovadă că revoluția sa s-a bazat mai mult pe logică și matematică decât pe observație directă intensivă.

Marie Curie s-a născut Maria Skłodowska la 7 noiembrie 1867 la Varșovia, în Polonia sub ocupație rusă, și a trebuit să fugă în Franța pentru a putea studia la Sorbona, universitatea refuzând femeile în Polonia. Împreună cu soțul ei, Pierre Curie, a descoperit în 1898 poloniul (pe care l-a numit după patria sa) și radiul, deschizând domeniul radioactivității. A devenit prima femeie laureată a Premiului Nobel (Fizică, 1903, împreună cu Pierre Curie și Henri Becquerel) și singura persoană din istorie care a câștigat Premiul Nobel în două domenii științifice distincte, primind și Premiul pentru Chimie în 1911. În Primul Război Mondial a organizat unități mobile de radiografie pe câmpul de luptă, salvând mii de vieți. A murit la 4 iulie 1934 din cauza anemiei aplastice provocate de expunerea îndelungată la radiații, neștiind pe deplin pericolele elementelor pe care le descoperise.

Caietele de laborator ale Mariei Curie sunt atât de radioactive încât sunt păstrate în cutii de plumb la Biblioteca Națională din Paris; cei care doresc să le consulte trebuie să semneze o declarație prin care își asumă riscul.

Albert Einstein s-a născut pe 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o familie evreiască de origine modestă. A revoluționat fizica prin teoria specială a relativității (1905) și teoria generală a relativității (1915), schimbând fundamental înțelegerea spațiului, timpului și gravitației. În 1921 a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru explicarea efectului fotoelectric, o contribuție fundamentală la fizica cuantică. A emigrat în Statele Unite ale Americii în 1933, fugind de persecuția nazistă, și și-a continuat activitatea la Institutul de Studii Avansate din Princeton până la sfârșitul vieții. A murit pe 18 aprilie 1955 la Princeton, lăsând în urmă o moștenire științifică fără egal în istoria modernă.

Imaginația este mai importantă decât cunoașterea. Cunoașterea este limitată. Imaginația înconjoară lumea.

Einstein a fost invitat să devină primul președinte al statului Israel în 1952, după moartea lui Chaim Weizmann, dar a refuzat, spunând că nu are talentul și experiența necesare pentru a lucra cu oamenii.

Louis Pasteur s-a născut pe 27 decembrie 1822 la Dole, în Franța, și a devenit unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai secolului al XIX-lea. A demonstrat teoria germenilor — că microorganismele sunt cauza fermentației și a bolilor — răsturnând credința în generația spontană. A inventat procesul de pasteurizare și a dezvoltat vaccinuri împotriva holerei aviare, antraxului și, cel mai celebru, a rabiei, primul vaccin antirabic testat cu succes pe om în 1885. A fondat Institutul Pasteur din Paris, instituție care a continuat să salveze vieți omenești prin cercetare medicală. A murit pe 28 septembrie 1895, venerat ca un adevărat binefăcător al omenirii.

În domeniile observației, hazardul favorizează numai mințile pregătite.

Pasteur a suferit un accident vascular cerebral paralizant în 1868, la vârsta de 45 de ani, dar a continuat să lucreze și să facă descoperiri majore timp de încă 27 de ani, cu mâna stângă parțial paralizată.

Charles Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809 la Shrewsbury, în Anglia, într-o familie de oameni de știință și medici. Călătoria pe vasul HMS Beagle (1831–1836) i-a oferit materialul empiric pe baza căruia a formulat teoria evoluției prin selecție naturală, publicată în 1859 în opera sa fundamentală Originea speciilor. A demonstrat că toate formele de viață descind dintr-un strămoș comun și că diversitatea biologică este rezultatul unui proces gradual, îndelungat, de adaptare. Om profund reflexiv și scrupulos, Darwin a amânat publicarea descoperirilor sale timp de două decenii, conștient de implicațiile lor revoluționare. A murit pe 19 aprilie 1882 la Down House, fiind înmormântat cu onoruri la Westminster Abbey, alături de Isaac Newton.

Există o măreție în această viziune asupra vieții... că, dintr-un început atât de simplu, forme nesfârșite, cele mai frumoase și mai minunate, au evoluat și continuă să evolueze.

Darwin a cultivat timp de opt ani varietăți de porumbei acasă la Down House, pentru a studia selecția artificială și a înțelege mai bine mecanismele selecției naturale înainte de a publica Originea speciilor.

Michael Faraday s-a născut pe 22 septembrie 1791 la Newington Butts, lângă Londra, într-o familie săracă, și a primit o educație formală minimă, devenind autodidact prin munca sa de ucenic la un legător de cărți. A descoperit inducția electromagnetică în 1831, punând bazele generatoarelor electrice și transformatoarelor, și a formulat legile electrolizei, fondând electrochimia modernă. Personalitate de o integritate exemplară și credință creștină profundă, a refuzat titluri onorifice și averi considerabile, preferând să rămână simplu om de știință. Prelegerile sale de la Royal Institution, îndeosebi celebrele conferințe pentru copii despre lumânare, rămân un model de popularizare a științei. A murit pe 25 august 1867 la Hampton Court, lăsând în urmă una dintre cele mai pure moșteniri din istoria fizicii.

Nimic nu este prea minunat ca să fie adevărat, dacă este în concordanță cu legile naturii, iar în astfel de lucruri, experimentul este cel mai bun test al acestei concordanțe.

Faraday a început cariera ca ucenic legător de cărți și a ajuns om de știință citind cărțile pe care le lega. Chimistul Humphry Davy l-a angajat la Royal Institution după ce Faraday i-a trimis notițe frumos legate din prelegerile sale.

James Clerk Maxwell s-a născut pe 13 iunie 1831 la Edinburgh, în Scoția, și a manifestat o curiozitate științifică ieșită din comun încă din copilărie. A studiat la Universitățile din Edinburgh și Cambridge, unde a excelat în matematică, și a formulat teoria electromagnetismului, unificând electricitatea, magnetismul și lumina într-un singur cadru matematic prin celebrele ecuații care îi poartă numele (1865). Teoria sa a prezis existența undelor electromagnetice și a deschis calea spre înțelegerea modernă a luminii și spre descoperirea undelor radio. Credincios creștin și om de o blândețe remarcabilă, a lăsat amprente profunde și în termodinamică și teoria cinetică a gazelor. A murit pe 5 noiembrie 1879 la Cambridge, de cancer abdominal, la numai 48 de ani, fiind considerat de Albert Einstein cel mai mare fizician dinaintea sa.

Maxwell a publicat primul articol științific la vârsta de 14 ani, despre proprietățile geometrice ale curbelor ovale, prezentat în fața Societății Regale din Edinburgh în locul său, deoarece era considerat prea tânăr pentru a susține el însuși comunicarea.

Gregor Mendel s-a născut pe 20 iulie 1822 la Heinzendorf, în Silezia (azi Hynčice, Republica Cehă), într-o familie de țărani, și a găsit în mănăstirea augustiniană din Brünn atât un refugiu spiritual, cât și un mediu propice cercetării științifice. Între 1856 și 1863 a cultivat și analizat peste 10.000 de plante de mazăre în grădina mănăstirii, descoperind legile eredității — legea segregării și legea sortării independente — pe care le-a publicat în 1865. Rezultatele sale revoluționare au fost ignorate în timpul vieții sale, opera sa fiind redescoperită abia în 1900 și recunoscută ca temelia geneticii moderne. A ajuns stareț al mănăstirii din Brünn în 1868 și și-a dedicat ultimii ani administrației eclesiastice. A murit pe 6 ianuarie 1884, nevăzând niciodată recunoașterea geniului său.

Mendel a eșuat de două ori la examenele de calificare ca profesor, în parte din cauza nervozității la examene, ceea ce i-a interzis practic o carieră academică formală — omul care a întemeiat genetica nu a putut deveni profesor cu normă întreagă.

Dmitri Ivanovici Mendeleev s-a născut pe 8 februarie 1834 la Tobolsk, în Siberia, ca cel mai tânăr dintre cei paisprezece copii ai unei familii lovite de sărăcie, mama sa luând inițiativa de a-l duce la Sankt Petersburg pentru a-și continua studiile. A absolvit Institutul Pedagogic Principal cu cele mai înalte onoruri și a ajuns profesor universitar, dedicându-și viața chimiei și educației. În 1869 a publicat primul tabel periodic al elementelor, lăsând în mod deliberat locuri goale pentru elemente încă nedescoperite — gest de curaj intelectual confirmat ulterior prin descoperirea galiului, scandiului și germaniului. A condus Biroul de Măsuri și Greutăți al Rusiei țariste și a redactat un manual de chimie care a format generații întregi de chimiști. A murit pe 2 februarie 1907 la Sankt Petersburg, fără a fi onorat cu Premiul Nobel, deși a schimbat fundamental cursul chimiei mondiale.

Deși a fost nominalizat de trei ori la Premiul Nobel pentru Chimie, Mendeleev nu l-a primit niciodată — se spune că unii membri ai comitetului aveau rezerve personale față de el.