Oameni

Dostoievski suferea de epilepsie și descria crizele sale ca momente de iluminare mistică de o intensitate extraordinară, pe care le-a transpus în portretele personajelor sale, inclusiv ale Prințului Mîșkin din «Idiotul».

Victor Hugo s-a născut în 1802 la Besançon, Franța, fiul unui general napoleonian, și a devenit de la o vârstă fragedă o voce literară și politică de primă magnitudine. Romancier, poet și dramaturg romantic, a dat lumii opere nemuritoare precum «Notre-Dame de Paris» și «Mizerabilii», în care pledoaria pentru dreptate socială, demnitatea omului sărman și puterea iubirii se împletesc cu narațiuni de o forță epică extraordinară. Exilat de Napoleon al III-lea timp de aproape 20 de ani, a continuat să scrie cu același avânt, revenind triumfal în Franța în 1870. A fost senatoral Republicii și o conștiință morală a națiunii franceze, iubit de milioane de cititori din întreaga lume. S-a stins în mai 1885, la Paris, la vârsta de 83 de ani, iar funeraliile sale au fost un eveniment național, cu două milioane de oameni pe străzile capitalei.

Există ceva mai puternic decât toate armatele lumii: o idee al cărei timp a sosit.

Victor Hugo a cerut să fie înmormântat într-un sicriu de sărac, refuzând orice pompă funerară. Statul francez a organizat totuși funeralii naționale grandioase, iar trupul său a fost depus la Panthéon.

Miguel de Cervantes Saavedra s-a născut în 1547 la Alcalá de Henares, Spania, și a dus o viață zbuciumată de soldăție, captivitate și sărăcie înainte de a deveni cel mai mare scriitor al literaturii spaniole. A luptat la bătălia navală de la Lepanto (1571), unde și-a pierdut mișcarea mâinii stângi, și a fost captiv cinci ani în Algeria. «Don Quijote de la Mancha», publicat în două volume în 1605 și 1615, este considerat primul roman modern și una dintre capodoperele absolute ale literaturii universale, îmbinând satira, compasiunea și înțelepciunea într-o poveste despre iluzie și realitate. Cervantes a scris acest roman în sărăcie și obscuritate, obținând recunoașterea abia spre sfârșitul vieții. S-a stins în aprilie 1616, la Madrid, în același an și aproape aceeași zi cu William Shakespeare.

Adevărul poate fi întins subțire, dar nu se rupe niciodată, și întotdeauna plutește deasupra minciunilor, așa cum uleiul plutește pe apă.

Cervantes și Shakespeare au murit la aceeași dată calendaristică — 23 aprilie 1616 — deși nu în aceeași zi reală, deoarece Spania folosea calendarul gregorian, iar Anglia pe cel iulian, cu zece zile diferență.

Homer este poetul epic grec căruia tradiția îi atribuie cele două capodopere ale antichității: Iliada și Odiseea. Existența sa rămâne învelită în mister — unii cercetători consideră că a fost un singur aed orb din Ionia (posibil din Chios sau Smirna), alții cred că poemele sunt rodul mai multor voci poetice reunite de-a lungul generațiilor. A trăit, cel mai probabil, în secolul al VIII-lea î.Hr., într-o perioadă în care tradițiile orale milenare au început să fie consemnate în scris. Operele sale au pus bazele literaturii europene și au influențat, timp de trei milenii, filosofia, arta și cultura occidentală.

Herodot, considerat părintele istoriei, plasa nașterea lui Homer cu aproximativ patru secole înainte de propria sa epocă, adică în jurul anului 850 î.Hr. — cu toate acestea, dezbaterea privind datarea exactă continuă și astăzi în rândul specialiștilor.

Vergiliu s-a născut la 15 octombrie 70 î.Hr. în Andes, lângă Mantua, într-o familie modestă de agricultori din nordul Italiei, și a murit la 21 septembrie 19 î.Hr. la Brundisium. A studiat la Mantua, Milano și Roma, devenind cel mai venerat poet al Romei antice. A scris trei opere fundamentale: Bucolicele, Georgicele și epopeea Eneida, în care povestește destinul troianului Aeneas, fondatorul legendar al neamului roman. Eneida, lăsată neterminată la moartea sa, a devenit epopeea națională a Romei și una dintre cele mai citite lucrări ale literaturii universale.

Pe patul de moarte, Vergiliu a cerut să i se ardă manuscrisul Eneidei, considerând-o neterminată și imperfectă. Împăratul Augustus a interzis distrugerea ei, iar poemul a fost publicat postum de prietenii poetului, Varius și Tucca.

Charles John Huffam Dickens s-a născut la 7 februarie 1812 în Portsmouth, Anglia, și a murit la 9 iunie 1870 la Gad's Hill Place, Kent. Copilăria marcată de sărăcie — tatăl său a fost închis pentru datorii, iar el a lucrat la 12 ani într-o fabrică — i-a modelat profunda sensibilitate față de suferința claselor sărace, pe care a transpus-o în romanele sale. A devenit romancierul emblematic al epocii victoriene, cu lucrări precum Oliver Twist, David Copperfield, Marile speranțe și O poveste cu două orașe, publicate inițial în fascicole lunare, ceea ce i-a atras un public imens din toate straturile sociale. S-a stins din viață la 58 de ani, lăsând în urmă una dintre cele mai bogate și mai iubite moșteniri literare ale literaturii engleze; a fost înmormântat la Westminster Abbey.

Dickens era cunoscut pentru plimbările nocturne lungi prin Londra — uneori mergea câte 20–30 de kilometri pe noapte — și se spune că aceste rătăciri prin mahalale și cartiere sărace îi hrăneau imaginația și îi furnizau materialul pentru personajele sale.

Fiodor Ivanovici Tiutcev s-a născut la 5 decembrie 1803 în gubernia Oriol, Rusia, și a murit la 27 iulie 1873 la Țarskoe Selo. A intrat în serviciul diplomatic rus în 1822, petrecând 22 de ani la München și Torino, unde a asimilat profund filosofia romantică germană, în special pe Schelling. Poezia sa, laconică și de o densitate filosofică rară, explorează polaritățile existenței — zi și noapte, ordine și haos, natură și conștiință umană — și îl plasează, alături de Pușkin și Lermontov, printre cei mai mari poeți lirici ruși ai secolului al XIX-lea. Deși recunoscut târziu de marele public, a fost profund admirat de Tolstoi, Turgheniev și Fet pentru originalitatea și profunzimea viziunii sale.

Tiutcev a scris cea mai mare parte a poeziei sale nu la birou, ci pe bucăți de hârtie răzlețe, în trăsură sau la masă, fără să le revizuiască. Mulți dintre prietenii săi au trebuit să salveze aceste bilete și să le copieze înainte ca el să le piardă sau să le arunce.

Alexandr Sergheevici Pușkin s-a născut la 6 iunie 1799 la Moscova, într-o familie de veche nobilime rusă, și a murit la 10 februarie 1837 la Sankt Petersburg, în urma rănilor căpătate într-un duel. A publicat primul poem la 14 ani și a devenit, în scurtul său timp de viață, creatorul limbii literare ruse moderne. Opera sa cuprinde romanul în versuri Evgheni Oneghin, drama Boris Godunov, povestirile în proză din Poveștile lui Belkin și nenumărate poeme lirice care au deschis drumul realismului rus. Moartea sa la 37 de ani, provocată de rivalul său Georges-Charles d'Anthès, a declanșat un doliu național și l-a transformat într-un simbol al geniului rus jertfit.

Pușkin avea în arborele genealogic un strămoș african: Abram Petrovici Hannibal, un prinț etiopian cumpărat ca sclav și adus la curtea lui Petru cel Mare, care l-a eliberat și l-a ridicat la rangul de general. Pușkin era mândru de această origine și a scris un roman autobiografic neterminat despre el, Arapul lui Petru cel Mare.

Rainer Maria Rilke s-a născut la 4 decembrie 1875 la Praga, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, și a murit la 29 decembrie 1926 la sanatoriul din Valmont, Elveția, răpus de leucemie. Copilăria sa a fost marcată de singurătate și de studiile la școlile militare pe care le detesta, experiențe care i-au alimentat mai târziu sensibilitatea poetică de o profunzime aparte. Stabilit la Paris, a intrat în contact cu sculptorul Auguste Rodin, a cărui disciplină a muncii l-a transformat profund ca artist. Capodoperele sale, Elegiile duineze și Sonetele către Orfeu, ambele finalizate în 1922 la castelul Muzot din Elveția, sunt socotite printre cele mai înalte realizări ale poeziei de limbă germană din secolul al XX-lea.

Elegiile duineze au fost inspirate de o voce pe care Rilke afirma că a auzit-o în bătaia vântului, în ianuarie 1912, la castelul Duino de pe coasta Adriaticii — și a durat zece ani și o suferință cumplită până când poemele au putut fi terminate, în 1922.

Friedrich Schiller s-a născut la 10 noiembrie 1759 în Marbach am Neckar, într-o familie protestantă cu origini modeste, și a crescut sub disciplina aspră a Academiei militare din Stuttgart, unde a studiat medicina împotriva voinței sale. Dramaturg, poet și filosof de o rară profunzime, Schiller a dat literaturii germane capodopere precum Hoții, Don Carlos și Wilhelm Tell, opere animate de un ideal nestrămutat al libertății și demnității umane. Prietenia sa cu Goethe, stabilită la Weimar, a marcat una dintre cele mai fertile colaborări din istoria literaturii universale. Poemul Odă bucuriei (An die Freude, 1785), pus mai târziu pe muzica lui Beethoven, a devenit imn al fraternității universale și, ulterior, imn oficial al Uniunii Europene. Tuberculoza l-a răpus la 9 mai 1805, la doar 45 de ani, lăsând în urmă o operă care continuă să inspire generații.

Alle Menschen werden Brüder, wo dein sanfter Flügel weilt. (Toți oamenii devin frați, acolo unde aripa ta blândă poposește.)

Schiller și Goethe au scris împreună ciclul de epigrame satirice Xenien (1796), atacând criticii literari ai epocii; deși adversari la început, au devenit prieteni inseparabili și vecini la Weimar.

John Milton s-a născut la 9 decembrie 1608 în Londra, într-o familie înstărită, și a primit una dintre cele mai solide educații clasice ale epocii sale, absolvind Universitatea Cambridge. A slujit ca secretar de stat în perioada Republicii engleze a lui Cromwell, înainte de a-și pierde vederea complet, în jurul anului 1652, din cauza unui glaucom — o suferință pe care a purtat-o cu stoicism creștin. Orbit și marginalizat după restaurarea monarhiei, Milton și-a dictat epopeea religioasă Paradisul pierdut (1667) fiicelor sale, creând opera considerată cel mai mare poem epic în limba engleză. Lucrarea explorează căderea lui Adam și Eva și prezintă una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii universale — Satana. Milton a murit la 8 noiembrie 1674 la Londra, lăsând o moștenire intelectuală și poetică de neegalat.

Better to reign in Hell than serve in Heaven.

Milton a scris Paradisul pierdut complet orbit, dictând versurile fiicelor sale dimineața, câte câteva la rând, cu o memorie extraordinară a materialului biblic și clasic.

Francesco Petrarca s-a născut la 20 iulie 1304 în Arezzo, Toscana, și a copilărit în sudul Franței, la Avignon, unde tatăl său, notar florentin exilat, se stabilise la curtea papală. La 6 aprilie 1327, în biserica Sfânta Clara din Avignon, a văzut pentru prima oară femeia pe care o va numi Laura, și care i-a inspirat timp de decenii Canțonierul — una dintre cele mai strălucite colecții de poezie lirică din literatura mondială, alcătuită din 366 de poeme, în majoritate sonete. Erudit și diplomat, Petrarca a călătorit prin toată Europa în slujba unor principi și papi, câștigând în 1341, la Roma, coroana de laur a poetului laureat — primul titlu de acest fel acordat în Occident de la Antichitate. Considerat părintele umanismului renascentist, el a redescoperit manuscrise latine antice și a pus bazele unei noi sensibilități literare bazate pe introspecție și frumusețea limbii vernaculare. A murit la 18 iulie 1374, la Arquà, lângă Padova, cu puțin înainte de a împlini 70 de ani.

Pace non trovo, et non ò da far guerra. (Nu găsesc pace, și nu am cu ce face război.)

Petrarca a notat în manuscrisul său de Vergiliu ziua exactă în care a văzut-o pe Laura pentru prima oară (6 aprilie 1327) și ziua în care a aflat de moartea ei (6 aprilie 1348) — același zi din calendar, la 21 de ani distanță.

George Gordon Byron, al șaselea lord Byron, s-a născut la 22 ianuarie 1788 în Londra, purtând din naștere povara unui picior strâmb și a unui temperament vulcanic, dar și darul unei frumuseți și al unui geniu care aveau să-l transforme în legendă. Publicarea primelor cânturi din Pelerinajul lui Childe Harold (1812) l-a propulsat dintr-odată la faima literară, el însuși devenind prototipul eroului byronian — singuratic, rebel, romantic și damnat. Viața sa tumultuoasă, plină de scandaluri, aventuri și iubiri pasionale, l-a silit să-și părăsească patria în 1816, stabilindu-se în Italia și Elveția. S-a stins la 19 aprilie 1824 la Missolonghi, Grecia, unde se alăturase luptei pentru independența elenă, devenind un simbol al idealurilor romantice de libertate sacrificată. A murit la 36 de ani, lăsând o operă poetică de mare amploare, printre care Don Juan și She Walks in Beauty.

She walks in beauty, like the night / Of cloudless climes and starry skies.