Oameni

Prin testament, Chopin a cerut ca inima sa să fie scoasă din trup și dusă în Polonia; sora sa a respectat dorința, iar inima se află și astăzi zidită într-un pilon al Bisericii Sfintei Cruci din Varșovia.

Franz Schubert s-a născut la 31 ianuarie 1797 la Viena, al doisprezecelea din paisprezece copii ai unui învățător modest, și a învățat muzică de la tatăl și de la fratele său mai mare înainte de a intra în corul imperial. A compus cu o fecunditate uimitoare: peste o mie de lucrări în doar treizeci și unu de ani de viață, printre care mai bine de șase sute de lieduri, simfonii, muzică de cameră și muzică pianistică. Simfonia a VIII-a în Si minor, cunoscută drept Simfonia neterminată, a rămas una dintre cele mai misterioase și tulburătoare lucrări din întreaga muzică occidentală. Schubert a murit la 19 noiembrie 1828, la șai treizeci și unu de ani, răpus de febră tifoidă, și a fost înmormântat lângă Beethoven, pe care îl venerase toată viața.

Schubert a asistat la înmormântarea lui Beethoven în 1827, purtând un torț aprins ca însoțitor de onoare; la mai puțin de un an și jumătate după aceea, el însuși era înmormântat lângă maestrul său.

Antonio Vivaldi s-a născut la 4 martie 1678 la Veneția, fiul unui violonist profesionist de la orchestra Sfintei Mărci, și a învățat vioara de la propriul tată. A fost hirotonit preot în 1703, dobândind porecla de Il Prete Rosso, Preotul Roșu, din pricina părului său roșcat, dar a renunțat curând la celebrarea liturghiei din cauza unei afecțiuni pulmonare cronice. Cea mai mare parte a vieții profesionale și-a dedicat-o predării viorii și dirijatului orchestrei dintr-un orfelinat pentru fete din Veneția, Ospedale della Pietà, unde lucrările sale erau interpretate la cel mai înalt nivel. A compus peste 500 de concerte și a perfecționat forma concertului solistic în trei mișcări; ciclul Anotimpurile rămâne una dintre cele mai cunoscute și iubite lucrări din întreaga muzică barocă. A murit în sărăcie la Viena pe 28 iulie 1741, uitat de lume, redescoperit abia în secolul XX.

Bach a copiat de mână mai multe concerte ale lui Vivaldi pentru a le studia și a le aranja pentru clavecin sau orgă, dovadă directă a admirației profunde pe care i-o purta.

Georg Friedrich Händel s-a născut la 23 februarie 1685 la Halle, în Germania, fiul unui chirurg-frizer care se opunea cu vehemență carierei muzicale a fiului său, însă talentul copilului a fost atât de evident încât nu a putut fi înăbușit. După ani de ucenicie în Germania și Italia, s-a stabilit definitiv în Anglia, unde a dominat viața muzicală timp de decenii, compunând opera în stil italian și ridiculând oratoriul englez la înălțimi fără precedent. Opera sa Mesia, compusă în 1741 în doar douăzeci și patru de zile de febră creatoare, a devenit cel mai interpretat oratoriu din istoria muzicii, cu celebrul cor Aleluia în care publicul se ridică în picioare încă din vremea regelui George al II-lea. Händel a suferit mai multe accidente vasculare, îiși pierduse vederea în ultimii ani de viață, însă a continuat să dirijeze până aproape de sfârșit. A murit la Londra pe 14 aprilie 1759, la 74 de ani, și a fost înmormântat cu onoruri la Westminster Abbey.

Händel a compus celebrul Mesia în doar 24 de zile; se spune că, după ce a terminat corul Aleluia, a fost găsit cu lacrimi pe obraji, spunând că i s-a părut că vede cerul deschis și pe Dumnezeu Însuși.

Joseph Haydn s-a nascut pe 31 martie 1732 in Rohrau, Austria, intr-o familie modesta de mestesugari cu dragoste pentru muzica, si a urcat treptat pana la cele mai inalte culmi ale artei clasice. Timp de aproape treizeci de ani a slujit la curtea printilor Esterhazy, unde a compus cu o harnicie neodihnita peste 104 simfonii si 68 de cvartete de coarde, castigand titlul de Parintele simfoniei. Credinta sa in Dumnezeu era vie si nedeghizata: obisnuia sa inscrie pe partiturile sale Laus Deo la sfarsit si considera ca bucuria care strabate muzica sa este un dar divin. Capodopera sa tarzie, oratoriul Creatiunea (Die Schopfung, 1798), a fost primita cu entuziasm pe intreg continentul si ramane o marturie luminoasa a credintei si maiestriei sale. S-a stins din viata pe 31 mai 1809 la Viena, venerat de toata Europa muzicala.

Haydn obisnuia sa inscrie la sfarsitul fiecarei partituri cuvintele latine Laus Deo (Lauda lui Dumnezeu), un gest de recunostinta pe care il considera firesc pentru orice compozitor credincios.

Piotr Ilici Ceaikovski s-a nascut pe 7 mai 1840 in Votkinsk, Rusia, si a devenit primul compozitor rus care a cucerit definitiv publicul occidental cu muzica sa. Cu o sensibilitate covarsitoare si o melodica de neegalat, a creat balete nemuritoare - Lacul lebedelor, Frumoasa adormita si Spargatorurl de nuci - alaturi de concerte, simfonii si opere care exprima toata gama emotiilor umane. Simfonia sa a sasea, Patetica, dirijata de el insusi cu noua zile inainte de moarte, pare o despartire deliberata si sfasietoare de lume. Viata sa a fost marcata de tensiuni interioare profunde si de o cautare neincetat a echilibrului prin arta. S-a stins pe 6 noiembrie 1893 la Sankt Petersburg, in circumstante inca dezbatute de istorici.

Muzica este intr-adevar cel mai frumos dintre toate darurile cerului oferite omenirii care rataceste in intuneric.

Ceaikovski a diriguit el insusi premiera Simfoniei Patetica la Sankt Petersburg pe 28 octombrie 1893; noua zile mai tarziu era mort - o coincidenta care a alimentat timp de decenii speculatii despre caracterul autobiografic al lucrarii.

Edvard Grieg s-a nascut pe 15 iunie 1843 in Bergen, Norvegia, intr-o familie cu radacini scotiene si intr-un oras inconjurat de munti si fiorduri care ii vor modela pentru totdeauna sensibilitatea muzicala. Studiile la Conservatorul din Leipzig i-au oferit o tehnica solida, insa Grieg s-a intors mereu la cantecul popular norvegian ca sursa de inspiratie autentica, devenind fondatorul scolii nationale de muzica din Norvegia. Concertul sau pentru pian in la minor si suita Peer Gynt, scrisa pe versurile dramaturgului Ibsen, l-au impus pe scena internationala si raman printre cele mai iubite creatii ale romantismului muzical. A trait simplu si retras la casa sa Troldhaugen, de langa Bergen, consacrata astazi muzeu, intr-un mariaj armonios de sapte decenii cu vara sa si interpreta predilecta, Nina Hagerup. S-a stins pe 4 septembrie 1907, tot la Bergen, din cauza unei boli de inima.

Ultimele cuvinte consemnate ale lui Grieg, rostite chiar inainte de a-si pierde cunostinta la spital, au fost: Ei bine, daca trebuie sa fie asa - o acceptare senina si demna, pe masura caracterului sau.

Jean Sibelius s-a nascut pe 8 decembrie 1865 in Hameenlinna, Finlanda, intr-o familie care l-a pierdut pe tata inca din copilaria timpurie, iar muzica a devenit de devreme limbajul prin care baiatul timid isi exprima emotiile cele mai adanci. Studiile la Helsinki, Berlin si Viena i-au deschis orizonturi largi, insa Sibelius s-a intors in Finlanda, unde a creat o muzica intens nationalista, in care rasuna padurile, lacurile si spiritul nordic al poporului sau. Poemul simfonic Finlandia (1899), compus intr-un moment de opresiune tarista, a devenit imediat un simbol al rezistentei si al identitatii nationale finlandeze. A trait ultimele trei decenii in tacere creatoare la casa sa Ainola de langa lacul Tuusula, fara a mai publica nicio lucrare noua, intr-o retragere misterioasa care a alimentat nenumarat speculatii. S-a stins pe 20 septembrie 1957, la varsta de 91 de ani, cel mai longeviv dintre marii compozitori ai epocii romantice tarzie.

In ultimii treizeci de ani de viata, Sibelius nu a publicat nicio lucrare noua, desi se stie ca a lucrat la o Simfonie a opta; partiturile au disparut, probabil distruse chiar de compozitor, iar misterul acestei a opta simfonii neterminate sau nimicite ramane unul dintre cele mai fascinante enigme ale muzicii clasice.

Giuseppe Verdi s-a născut la 9 octombrie 1813 în Roncole, lângă Busseto, în ducatul Parma, într-o familie modestă, și a crescut să devină cel mai mare compozitor de operă italian al secolului al XIX-lea. Capodoperele sale — Rigoletto, Il trovatore, La traviata, Aida, Otello și Falstaff — au cucerit scenele lumii prin forța dramatică și profunzimea omenească a muzicii. Recviemul său (1874) rămâne una dintre cele mai zguduitoare pagini corale ale literaturii universale. Verdi a fost și un simbol al Risorgimento-ului italian: strigătul „Viva Verdi!” era totodată un strigăt de libertate, inițialele sale alcătuind acronimul Vittorio Emanuele Re D’Italia. A murit la 27 ianuarie 1901 la Milano, plâns de o națiune întreagă, lăsând averea sa pentru un azil al muzicienilor bătrâni.

Tornate all’antico e sarà un progresso. (Întoarceți-vă la trecut — aceasta va fi un progres.)

Strigătul de stradă „Viva Verdi!” folosit de patrioții italieni era totodată un acronim: V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D’Italia.

Giacomo Puccini s-a născut la 22 decembrie 1858 în Lucca, într-o familie cu o îndelungată tradiție muzicală locală, și și-a consacrat întreaga viață operei lirice, devenind cel mai iubit compozitor italian după Verdi. Melodiile sale — din La bohème, Tosca, Madama Butterfly și Turandot — au o duioșie și o capacitate de a surprinde suferința umană care le-au asigurat nemurirea pe scenele lumii. Puccini a combinat cu măiestrie verismul italian cu influențe muzicale din Orient, creând eroine feminine de o intensitate dramatică rarã în istoria muzicii. Fumator învățat, a supraviețuit unei operații grele pentru cancer la gât, dar a murit de un atac de inimă la 29 noiembrie 1924 la Bruxelles, lăsând neterminată opera Turandot.

Cel Atotputernic m-a atins cu degetul Său cel mic și mi-a spus: „Scrie pentru teatru — ține minte, numai pentru teatru!” — și eu am ascultat porunca supremă.

Puccini a murit înainte de a termina ultima sa operă, Turandot; finalul a fost completat de Alfano după note rămase de compozitor. La premiera din 1926, dirijorul Toscanini s-a oprit la locul în care Puccini lăsase condeiul jos, a pus baghetă jos și a spus: „Aici s-a oprit maestrul.”

Richard Wagner s-a născut la 22 mai 1813 în Leipzig și a crescut într-un mediu artistic vibrant, devenind unul dintre cei mai influenți și controverșați compozitori din istoria muzicii occidentale. A revoluționat opera prin conceptul de Gesamtkunstwerk — opera de artă totală — în care muzica, textul, scenografia și gestul scenic formează un tot unitar, concepie realizată deplin în tetralogia Inelul Nibelungului (1869–1876) și în Tristan și Isolda, Maejtrii cântăreți din Nürnberg și Parsifal. Şi-a construit propriul teatru la Bayreuth, în Bavaria, unde și astăzi se desfășoară faimosul festival anual dedicat creației sale. A murit la 13 februarie 1883 la Veneția, în Palazzo Vendramin Calergi, de un atac de inimă, lăsând o moștenire muzicală care a modelat profund secolul XX.

Wagner a scris el însuși libretele tuturor operelor sale, spre deosebire de majoritatea compozitorilor de operă din epocă care colaborau cu libretioțti specialiți.

Felix Mendelssohn Bartholdy s-a născut la 3 februarie 1809 la Hamburg, nepot al marelui filosof Moses Mendelssohn, într-o familie cultivată și înstărită care i-a asigurat o educație muzicală excepțională. Copil-minune, a compus lucrari remarcabile încă din adolescență, iar la numai 20 de ani a realizat unul dintre cele mai importante acte din istoria muzicii: a condus, în 1829 la Berlin, prima interpretare a Patimilor după Matei de J.S. Bach de la moartea acestuia, readucând muzica lui Bach la conștiința lumii. Oratoriul Ilie (1846), Simfonia Italiană, Concertul pentru vioară și muzica de scenă pentru Visul unei nopți de vară numără printre capodoperele sale. A murit la 4 noiembrie 1847 la Leipzig, după o serie de atacuri cerebrale agravate de durerea prilejuită de moartea surorii sale Fanny, cu doar câteva luni înainte.

Mendelssohn a compus uvertura Visul unei nopți de vară la vârsta de 17 ani, iar marele March nupțial din aceeași suita de scenă — scris mult mai târziu — a rămas până astăzi cel mai cunoscut marș de nuntă din lume.

Robert Schumann s-a născut la 8 iunie 1810 în Zwickau, Saxonia, fiul unui librar și editor, și a îmbinat de-a lungul vieții vocația de compozitor cu aceea de critic muzical perspicace, co-fondând influentul Neue Zeitschrift für Musik. Muzica sa pianistică — ciclurile Carnaval, Kreisleriana, Kinderszenen — și ciclurile de lieduri — între care Dragostea unui poet pe versurile lui Heine — reprezintă apogeul romantismului german. Căsătoria sa cu pianista Clara Wieck, realizată împotriva voinței părintelui acesteia, a fost una dintre marile povesti de iubire ale lumii muzicale, Clara devenind interpretă și apărătoare devotată a muzicii sale. În 1854, auzind voci și halucinand, s-a aruncat în Rîl Rin; la cererea sa a fost internat într-un azil la Endenich, lângă Bonn, unde a murit la 29 iulie 1856.

O leziune la mâna dreaptă, apărută în timp ce exersa intensiv la pian, l-a obligat pe Schumann să renunțe definitiv la cariera de pianist concertist și să se concentreze pe compoziție — un accident care a schimbat cursul istoriei muzicale.

Franz Liszt s-a născut la 22 octombrie 1811 în Raiding, în Ungaria (azi Austria), și a devenit cel mai celebru pianist al secolului al XIX-lea, inventatorul recitalului solo modern și al tehnicii pianistice de virtuozitate extremă cunoscută azi drept „listomania”. La Weimar, unde a activat ca director muzical, a creat forma poemului simfonic, în lucrări precum Les Préludes (1854), deschizând un nou capitol al muzicii orchestrale. Spirit profund religios, a primit în 1865 la Roma ordinele minore ale Bisericii Catolice (portar, lector, acoliț, exorcist), devenind cunoscut drept Abbé Liszt, fără a fi tuns insă preot hirotonit; în această perioadă a compus lucrari sacre de mare forță. A murit la 31 iulie 1886 la Bayreuth, de pneumonie, după o viață trăită înțe scenă și rugaciune.

Liszt a donat practic toate încasările concertelor sale în scopuri caritabile și a oferit lecții gratuit mulțimii de tineri compozitori care îi băteau la ușă, printre ei numărându-se Grieg, Debussy și Saint-Saëns.