Tradiții

În ultima miercuri a lunii august, locuitorii orașului Buñol din Comunitatea Valenciană se aruncă unii în alții cu roșii coapte, într-o bătălie veselă care durează aproximativ o oră. Obiceiul a apărut în 1945 dintr-o altercație spontană într-o paradă locală și a devenit treptat o tradiție anuală celebră internațional. După bătălie, străzile sunt spălate cu furtunuri de pompieri, iar participanții se scufundă în râul local.

Între 15 și 19 martie, orașul Valencia se transformă într-un uriaș muzeu în aer liber cu sute de sculpturi gigantice din lemn, carton și polistiren (fallele), reprezentând personaje satirice sau scene sociale. În noaptea de 19 martie, toate aceste creații sunt incendiate într-un spectacol de foc numit La Cremà, simbolizând sfârșitul iernii și înnoirea. Tradiția, înscrisă în patrimoniul UNESCO, are rădăcini în obiceiul tâmplarilor medievali de a arde resturile de lemn la venirea primăverii.

În săptămâna dinaintea Paștelui, frățiile religioase (cofradías) organizează procesiuni solemne pe străzile orașelor spaniole, purtând statui monumentale ale lui Isus și ale Fecioarei Maria pe platforme grele numite pasos. Penitentii (nazarenos) merg desculți sau în cătușe, îmbrăcați în robe cu glugă înaltă, într-o atmosferă de profundă meditație și pocăință. Cea mai celebră Semana Santa este cea din Sevilla și Málaga, unde procesiunile durează până la două zile neîntrerupt.

Pe 5 ianuarie seara, în ajunul Epifaniei, orașe întregi din Spania organizează parade spectaculoase în care actori îmbrăcați în Cei Trei Magi (Melchior, Gaspar și Baltazar) aruncă bomboane și cadouri mulțimilor adunate. Copiii își pun pantofii la fereastră sau la ușă și le lasă magilor scrisori cu dorințele lor, iar a doua zi dimineață găsesc cadourile aduse de Magi. Este cea mai importantă zi de daruri din calendarul tradițional spaniol, mai semnificativă decât Crăciunul în multe familii.

Cabalgata de Reyes este parada celor Trei Magi care străbate străzile Sevillei în noaptea de 5 ianuarie, însoțită de zeci de care alegorice și grupuri de dansatori. Evenimentul reunește străzile orașului vechi într-un spectacol de lumini, muzică și generozitate, cu tone de bomboane aruncate în mulțimea formată din copii și părinți. Este un moment definitoriu al culturii festive andaluze, cu tradiție de peste o sută de ani.

La Tomatina este un festival ținut în ultima miercuri a lunii august în orășelul Buñol (Valencia), în care participanții se bombardează reciproc cu roșii coapte timp de aproximativ o oră. Originea sa este disputată, dar cea mai acceptată versiune datează din 1945, când o ceartă spontană la o paradă locală a degenerat în aruncarea cu roșii din tarabele din piață. Astăzi evenimentul atrage peste 20.000 de turiști din lumea întreagă și consumă circa 150.000 de kg de roșii.

În Spania, la cele douăsprezece bătăi ale ceasului de miezul nopții, oamenii mănâncă pe rând douăsprezece boabe de strugure — câte una pentru fiecare lună — crezând că astfel își asigură noroc și belșug pentru tot anul ce vine.

La Las Fallas, în Valencia, meșterii ridică uriașe figuri de carton și lemn, minunat lucrate, pe care în ultima noapte le dau focului. În lumina flăcărilor, orașul întreg privește cum arta unei întregi vieți se preface în cenușă, spre a face loc anului nou.

La San Fermín, în Pamplona, orașul se îmbracă în alb și roșu, iar zilele trec în veselie, cântece și dansuri pe ulițe. Este o sărbătoare a bucuriei fără margini, când străinul îți devine prieten și toată cetatea trăiește ca o singură inimă.

La Festivalul Focului de la Valencia, numit Nit del Foc, cerul se aprinde de artificii peste artificii, într-un tunet de lumină ce ține minute în șir. Mulțimea privește în sus, cu răsuflarea tăiată, cum noaptea se preface pentru o clipă în zi.

La Vendimia, culesul viei din La Rioja, se sărbătorește cu strivirea strugurilor cu picioarele goale și cu primul must închinat sfântului ocrotitor. Satele se umplu de cântec și de mireasma dulce a toamnei care coace vinul.

La Pamplona, în Spania, cursa taurilor din sărbătoarea San Fermín adună oameni ce aleargă pe străzile înguste înaintea vitelor, într-o încordare de câteva clipe. Este un obicei vechi, învăluit în tradiție, cântec și veselia zilelor de iulie.