Tradiții

Celebrată pe 1–2 noiembrie, această sărbătoare mexicană combină tradițiile aztece cu cele catolice și onorează spiritele celor decedați, care se crede că se întorc temporar în lumea celor vii. Familiile construiesc altare numite ofrendas, împodobite cu fotografii ale defuncților, flori de cempasúchil (gălbenele), mâncare, lumânări și obiecte dragi acestora. Tradiția reflectă o viziune a morții ca parte naturală a ciclului vieții, nu ca ceva de temut.

Celebrată pe 6 ianuarie, această tradiție mexicană marchează sosirea celor Trei Magi la Isus și este considerată mai importantă decât Crăciunul în unele regiuni. Copiii își pun încălțămintea afară în noaptea de 5 ianuarie, iar dimineața găsesc cadouri aduse de regi, nu de Moș Crăciun. Tradițional, se împarte Rosca de Reyes, un cozonac inelar în care este ascunsă o figurină de prunc Isus, iar cel care o găsește trebuie să organizeze o petrecere de Candelaria în februarie.

Guelaguetza este un festival anual din statul Oaxaca, desfășurat în iulie pe dealul Fortín, în care reprezentanți ai celor opt regiuni ale statului prezintă dansuri, costume tradiționale și oferă daruri publicului. Cuvântul zapotec guelaguetza înseamnă a oferi cu respect și cooperare, reflectând o tradiție precolumbiană de schimb reciproc între comunități. Festivalul onorează zeița porumbului Centeotl și este o afirmare vie a diversității etnolinguistice a Mexicului indigen.

Săptămâna Sfântă din orașul Taxco, Guerrero, este celebră pentru procesiunile nocturne în care flagelații (encruzados) merg desculți, purtând cruci grele sau lanțuri, cu fața acoperită, făcând penitență publică pentru păcate. Această practică, sincretică între catolicismul spaniol și tradițiile autohtone de autopedepsire rituală, atrage anual mii de pelerini și turiști. Procesiunile capătă o atmosferă mistică în străzile înguste și pietruite ale orașului colonial, iluminate doar de lumânări.

Las Posadas este o tradiție catolică mexicană desfășurată între 16 și 24 decembrie, în care vecinii și familiile recreează drama drumului Mariei și a lui Iosif în căutarea adăpostului (posada) înainte de nașterea lui Isus. Procesiunile merg din casă în casă, cântând litanii tradiționale cu cerere și refuz ritualizat, până când ușa se deschide și sărbătoarea începe cu piñata, ponche (vin cald de fructe) și dulciuri. Tradiția, cu rădăcini în evanghelizarea iezuită din sec. XVI, este un exemplu de sincretism creștin-aztec.

În Mexic și în alte țări latino-americane, culoarea lenjeriei purtate în noaptea de Anul Nou spune o dorință: roșul cheamă iubirea, galbenul aduce bani și noroc, iar albul vestește pace și liniște.

În Mexic, în timpul ceremoniei, o rudă apropiată așază peste umerii mirilor un „lazo”, un laț împletit sau un șirag de mătănii în forma cifrei opt. El îi înfășoară pe amândoi laolaltă, ca semn al unirii lor pentru totdeauna și al sarcinii de a se ocroti unul pe celălalt.

La Ziua Morților în Mexic, casele și cimitirele se împodobesc cu lumânări, flori portocalii de gălbenele și felinare, spre a călăuzi sufletele celor dragi înapoi acasă. Departe de a fi o zi tristă, este o sărbătoare caldă și colorată a aducerii-aminte cu drag.

În Mexic, de Día de los Muertos, familiile ridică altare pline de flori de gălbenele, lumânări și dulciuri, chemând sufletele celor plecați să se întoarcă pentru o noapte. Nu este o zi de jale, ci o petrecere caldă a amintirii, în care moartea e privită cu blândețe și zâmbet.