Tradiții

Maslențița este o săptămână de sărbătoare dinaintea Postului Mare, în care oamenii mănâncă în cantități mari clătite cu unt și smântână, organizează jocuri, concursuri și ard o păpușă de paie (simbol al iernii). Ritualul slavic precreștin celebrează sfârșitul iernii și venirea primăverii prin veselie colectivă și abundență alimentară. În ultima zi (Duminica Iertării), rudele și prietenii își cer iertare unii altora înainte de începerea postului.

În unele regiuni din Rusia rurală, pe 2 februarie (Întâmpinarea Domnului) există credința populară că ursul iese din bârlog și, dacă vede umbra sa, se întoarce și iarna mai durează șase săptămâni, iar dacă nu o vede, primăvara vine mai repede. Obiceiul, paralel cu cel al marmotei din Europa Centrală, reflectă observația ancestrală a comportamentului animal ca predictor meteorologic. În unele sate se organizau procesiuni mascate cu un om costumat în urs.

În Rusia, sub bradul împodobit numit iolka, Moș Gerilă, Ded Moroz, sosește în noaptea de Anul Nou împreună cu nepoata sa Sneguročka, Fetița de Zăpadă, aducând daruri copiilor la lumina brazilor.

În Rusia, la nuntă răsună strigătul vesel „Gorko!”, adică „E amar!”. Auzindu-l, mirii trebuie să se sărute lung, ca să „îndulcească” vinul din pahare; iar oaspeții numără cu glas tare, cât ține sărutul, atâția ani buni de căsnicie le urează.

Maslenița, vesela sărbătoare rusească a sfârșitului de iarnă, se ține cu teancuri de clătite aurii, rotunde ca soarele pe care îl așteaptă cu drag. O săptămână întreagă se mănâncă blini cu miere și smântână, chemând primăvara să vină mai repede.

Samovarul rusesc, cu jarul care mocnește la mijloc, ține apa fierbinte ceasuri întregi pentru masa lungă a familiei. Deasupra stă ceainicul cu esență tare de ceai, din care fiecare își toarnă puțin și adaugă apă după gust, în timp ce se servesc gemuri, miere și zahăr.