Oameni

Nu se moare de bătrânețe, ci de boală.

Printre pacienții celebri care au urmat tratamentul Gerovital la institutul Anei Aslan s-au numărat personalități internaționale precum Charles de Gaulle, Pablo Picasso și Kirk Douglas.

George Emil Palade s-a născut la 19 noiembrie 1912 la Iași și a studiat medicina la Universitatea din București, unde a activat ca profesor până în 1945. Stabilit în Statele Unite, a lucrat la Institutul Rockefeller din New York, unde a revoluționat biologia celulară prin utilizarea microscopiei electronice și a tehnicilor de centrifugare diferențială, descoperind structura și funcția ribozomilor și a altor organite celulare. În 1974 a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve, devenind primul român laureat Nobel. A predat ulterior la Universitatea Yale și la Universitatea California San Diego, formând generații de cercetători. S-a stins din viață la 7 octombrie 2008 în Del Mar, California, fiind recunoscut drept întemeietorul biologiei celulare moderne.

Cell biology finally makes possible a century-old dream: that of analysis of diseases at the cellular level, the first step toward their final control.

George Emil Palade a fost primul cetățean român care a primit Premiul Nobel, iar ribozomul — una dintre descoperirile sale majore — este prezent în fiecare celulă vie, de la bacterii la om.

Ștefan Odobleja s-a născut la 13 octombrie 1902 în Valea Hothului, județul Mehedinți, într-o familie modestă, și a urmat medicina militară la București ca bursier al Institutului medico-militar. A publicat în 1938–1939, la Paris, lucrarea fundamentală Psychologie consonantiste — o operă de 900 de pagini care anticipa cu un deceniu ideile ciberneticii formulate ulterior de Norbert Wiener. Regimul comunist l-a ignorat ani îndelungați, iar recunoașterea internațională a venit târziu, în ultimii ani ai vieții, când comunitatea ciberneticienilor i-a recunoscut prioritatea. A murit la 4 septembrie 1978, iar în 1990 Academia Română l-a ales post-mortem în rândurile sale.

Lucrarea sa Psihologia consonantistă a apărut cu zece ani înainte ca Norbert Wiener să publice Cybernetics (1948), însă Odobleja a aflat de cartea lui Wiener abia în 1952, din întâmplare, găsind-o într-o librărie.

Élie Carafoli s-a născut la 15 septembrie 1901 la Veria, în Macedonia (atunci Imperiul Otoman), din familie aromână, și a venit în România după Primul Război Mondial, absolvind Politehnica din București și obținând doctoratul în științe fizice la Sorbona cu o teză despre aerodinamică. Întors în țară, a fondat Laboratorul de Aerodinamică al Politehnicii din București, punând bazele școlii românești de aerodinamică și formând generații de ingineri aeronautici. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1948, iar contribuțiile sale teoretice și experimentale i-au adus recunoaștere internațională. A murit la 24 octombrie 1983 la București, lăsând în urmă o școală de gândire aeronautică solidă.

Deși era de origine aromână și s-a născut pe teritoriul actualei Grecii, Élie Carafoli și-a dedicat întreaga carieră științifică României, construind de la zero primul tunel aerodinamic din țară.

Alexandru Proca s-a născut la 16 octombrie 1897 la București și, după studii de electromecanică la Politehnica din București, s-a stabilit în Franța în 1923, simțind că are ceva esențial de spus în fizică. Și-a susținut doctoratul în 1933, în fața unei comisii ilustre din care făceau parte Jean Perrin, Léon Brillouin și Louis de Broglie. Între 1936 și 1941 a elaborat teoria câmpurilor vectoriale masive cu spin 1, formalizată în ecuațiile care îi poartă numele — ecuațiile Proca — utilizate azi în fizica particulelor și în cosmologie. A murit la 13 decembrie 1955 la Paris, în vârstă de 58 de ani, fără a primi Nobel-ul pentru care fusese considerat un candidat serios; în 1990 a fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române.

Ecuațiile Proca stau la baza descrierii teoretice a bozonilor W și Z, descoperite experimental în 1983 la CERN — la aproape trei decenii după moartea savantului.

Victor Babeș s-a născut la 4 iulie 1854 la Viena, într-o familie de origine română din Banat, și a crescut la Budapesta, unde a studiat medicina. A devenit unul dintre întemeietorii microbiologiei moderne, iar în 1885, împreună cu bacteriologul francez Victor André Cornil, a publicat „Les bactéries”, considerat primul tratat de bacteriologie din lume. A descris pentru prima dată protozoarele din genul care astăzi îi poartă numele, Babesia, agenți ai unei boli parazitare a vitelor, iar corpusculii intracelulari observați în rabie sunt cunoscuți drept „corpii Babeș-Negri”. Din 1887 s-a stabilit la București, unde a organizat Institutul de Bacteriologie și Patologie, punând bazele școlii românești de microbiologie și contribuind la producerea de seruri și vaccinuri. A murit la 19 octombrie 1926 la București.

Genul de paraziți Babesia și boala numită babesioză îi poartă numele, fiind considerat unul dintre primii cercetători care au descris o boală provocată de protozoare la animale.

Gheorghe Țițeica s-a născut la 4 octombrie 1873 la Turnu Severin (Drobeta-Turnu Severin), într-o familie modestă, tatăl fiind fochist pe vapoarele de pe Dunăre. A studiat la București, apoi la Paris, la École Normale Supérieure, unde și-a susținut în 1899 teza de doctorat sub îndrumarea unor matematicieni de prim rang, punând bazele unei noi ramuri a geometriei. Este întemeietorul școlii românești de geometrie diferențială, iar numele său este legat de „suprafețele Țițeica” și de „curbele Țițeica”, noțiuni intrate în patrimoniul matematicii internaționale. A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică, membru al Academiei Române, și un neobosit popularizator al științei, contribuind la formarea multor generații de matematicieni. A murit la 5 februarie 1939 la București.

„Suprafețele Țițeica” și „curbele Țițeica” îi poartă numele și sunt studiate și astăzi în geometria diferențială la nivel internațional.

Știai că, la moartea lui Albert Einstein în 1955, patologul care i-a făcut autopsia, Thomas Harvey, i-a scos creierul fără acordul familiei și l-a păstrat zeci de ani în borcane cu formaldehidă? Bucăți din el au fost trimise cercetătorilor din întreaga lume, iar Harvey l-a purtat o vreme cu mașina peste tot. Abia târziu s-a ajuns la o înțelegere cu fiul savantului pentru studiul științific al țesutului.

Știai că lui Einstein i s-a oferit în 1952 funcția de președinte al statului Israel, după moartea lui Chaim Weizmann? A refuzat politicos printr-o scrisoare, spunând că îi lipsesc aptitudinea firească și experiența de a lucra cu oamenii și de a îndeplini funcții oficiale. Se considera potrivit doar pentru gândit, nu pentru guvernat.

Știai că Isaac Newton, în ultima parte a vieții, a fost director al Monetăriei Regale din Londra și a vânat personal falsificatorii de monedă? Se deghiza și cutreiera tavernele mizere ale orașului pentru a strânge dovezi, iar prin eforturile lui mai mulți contrafăcători au ajuns la spânzurătoare. Și-a luat rolul de om al legii la fel de în serios ca pe cel de savant.

Știai că Newton a lăsat în urmă o cantitate uriașă de manuscrise despre alchimie și teologie, mult mai voluminoase decât scrierile lui de fizică? Economistul John Maynard Keynes a cumpărat o parte din ele la o licitație în 1936 și a rămas uluit, spunând că Newton nu a fost primul dintre oamenii rațiunii, ci ultimul dintre magi. Multe pagini fuseseră ținute departe de ochii publicului.

Știai că Charles Darwin a suferit toată viața de crize misterioase de vomă, palpitații și oboseală care îl țintuiau săptămâni întregi la pat? Diagnosticul exact nu a fost stabilit niciodată cu certitudine, iar el încerca tot felul de leacuri, inclusiv băi reci și cure de hidroterapie. Boala l-a făcut un om retras, care evita mulțimile și călătoriile.

Știai că Darwin era atât de curios de gustul animalelor încât, student la Cambridge, a făcut parte dintr-un club care mânca specii neobișnuite? A gustat de-a lungul vieții pumă, iguană și broască țestoasă uriașă, notând impresiile. Curiozitatea lui de naturalist mergea până în farfurie.

Știai că Nikola Tesla avea obiceiuri și obsesii ciudate în ultimii ani, printre care o afecțiune neobișnuită pentru porumbeii pe care îi hrănea în parcurile din New York? Vorbea despre un anume porumbel alb ca despre o ființă de care era profund atașat. Trăia singur în camere de hotel, tot mai izolat de lume.

Știai că Tesla avea o aversiune puternică față de perle și evita femeile care le purtau, precum și o fixație pentru numărul trei? Se spune că repeta anumite gesturi în multipli de trei și că prefera camerele de hotel al căror număr se împărțea la trei. Aceste tipare par să fi ținut de o formă de tulburare obsesivă.

Știai că Marie Curie și-a purtat fiolele cu radiu în buzunarele halatului și le ținea în sertarul biroului, unde luminau în întuneric cu o strălucire pe care o găsea încântătoare? Nu se cunoșteau atunci pericolele expunerii prelungite. Caietele ei de laborator sunt și azi atât de radioactive încât se păstrează în cutii de plumb.

Știai că, în timpul Primului Război Mondial, Marie Curie a echipat mașini cu aparate de radiografie mobile și a mers ea însăși pe front pentru a ajuta chirurgii să localizeze gloanțele și schijele din corpul soldaților? Aceste vehicule au fost poreclite petites Curies. A învățat să conducă și să repare mașina ca să poată ajunge la spitalele de campanie.

Știai că Galileo Galilei, condamnat de Inchiziție, și-a petrecut ultimii ani ai vieții în arest la domiciliu în vila lui de lângă Florența, orb și supravegheat? Chiar și în acei ani a reușit să scrie o operă fundamentală despre mișcare, care a fost tipărită pe ascuns în afara Italiei. Trupul i-a fost înmormântat inițial într-un colț ascuns, departe de locul de cinste.

Știai că, la aproape un secol după moartea lui Galilei, când rămășițele i-au fost mutate într-un mormânt de cinste, admiratorii i-au desprins câteva degete ca relicve? Unul dintre acele degete, expus în mediu, se păstrează astăzi într-un muzeu din Florența, arătând spre cer. Un gest aproape religios față de omul certat cândva cu Biserica.

Știai că Michael Faraday, unul dintre cei mai mari fizicieni, provenea dintr-o familie foarte săracă și a avut parte de o educație școlară minimă? A ajuns în lumea științei ca ucenic la un legător de cărți, unde a citit volumele pe care le lega, apoi a devenit asistentul chimistului Humphry Davy. Se spune că Davy, întrebat care a fost cea mai mare descoperire a sa, ar fi răspuns că a fost Faraday însuși.

Știai că Faraday a refuzat titlul de cavaler și, de două ori, propunerea de a deveni președinte al Societății Regale, preferând să rămână simplul domn Faraday? Credința lui religioasă modestă și dorința de a nu se ridica deasupra celorlalți l-au făcut să respingă onorurile. A refuzat, de asemenea, să lucreze la arme chimice pentru armată.

Știai că Gregor Mendel, călugărul care a descoperit legile eredității crescând mii de plante de mazăre în grădina mănăstirii, a murit fără ca lumea științifică să înțeleagă importanța muncii lui? Lucrarea sa a fost redescoperită abia în jurul anului 1900, la vreo trei decenii după publicare și după moartea lui. Devenit stareț, a fost prins în dispute cu autoritățile pe tema impozitelor și și-a neglijat cercetările.