Gust

Preparatul național al Marocului, griș de grâu aburit până devine pufos, servit cu o tocăniță bogată de șapte legume (nap, morcov, varză, dovleac, roșii, ceapă, năut) și carne de miel sau pui fierte în bulion cu șofran, scorțișoară și ghimbir. Couscous-ul se pregătește vinerea, ziua sfântă islamică, când familiile se reunesc după rugăciunea de la moschee. Este declarat patrimoniu UNESCO comun al mai multor țări din Africa de Nord.

Tocăniță gătită lent în vasul conic de lut (tajine), cu pui marinat în chermoula (usturoi, șofran, curcuma, ghimbir, coriandru), măsline verzi și lămâie conservată în sare. Procesul lent de gătit în vasul cu capac conic creează o condensare naturală care menține carnea suculentă. Este preparatul festiv al Marocului, servit la nunți, Eid ul-Adha și mese de primire a oaspeților.

Plăcintă elegantă marocană cu foi subțiri de warqa (similar cu filo), umplutură de carne de porumbel sau pui cu ouă, migdale prăjite, zahăr pudră și scorțișoară, combinând într-un mod unic dulce și sărat. Este acoperită cu zahăr pudră și scorțișoară desenate în modele decorative. Este preparatul regal al bucătăriei marocane fassi (din Fes), servit la nunți și banchetele importante ca prim fel de impresionare a oaspeților.

Tagine-ul este o tocăniță gătită lent în vasul ceramic cu același nume, combinând carnea de miel cu prune uscate (d'Agen), migdale prăjite, scorțișoară, ghimbir și miere. Fuziunea de dulce și sărat este caracteristica definitorie a bucătăriei marocane clasice. Se prepară pentru sărbători religioase precum Eid al-Adha și pentru ospețe de familie.

Harira este o supă tradițională marocană densă și hrănitoare, preparată din roșii, linte, năut, carne de miel tocată mărunt, făină (ca agent de îngroșare), ouă bătute, lămâie, coriandru și pătrunjel proaspăt. Este supa cu care se rupe postul (iftar) în fiecare seară de Ramadan în Maroc și se servește fierbinte cu curmale, beghrir (clătite cu mii de găuri) și miere. În afara Ramadanului, se consumă la micul dejun sau ca aperitiv la mesele de sărbătoare.

Boabe minuscule de griș aburite până devin pufoase și ușoare, așezate ca un morman auriu peste legume și carne fragedă. Se rostogolesc în sosul parfumat, hrana de sărbătoare a caselor marocane.

O supă groasă și hrănitoare cu linte, năut, roșii și verdețuri, dresă cu ghimbir și mirodenii calde. Se soarbe încet la asfințit, ca să spargă postul, învăluind trupul într-o căldură blândă.

O tocană gătită încet în vasul de lut cu același nume, cu carne fragedă, prune sau caise, migdale și mirodenii calde. Aburul care se ridică la ridicarea capacului conic e o promisiune de dulce-sărat.

Plăcintă rafinată din foi diafane, umplută cu carne parfumată și migdale, pudrată deasupra cu zahăr și scorțișoară. Dulce și sărată deodată, e o bijuterie a bucătăriei marocane de ceremonie.