Artă

Una dintre primele lucrări păstrate ale lui Michelangelo, „Bătălia centaurilor”, este un relief în marmură realizat pe când era adolescent, în casa lui Lorenzo de’ Medici. Artistul l-a păstrat toată viața și, la bătrânețe, i-ar fi spus biografului său că, privindu-l, regreta că nu s-a dedicat cu totul sculpturii.

„Bacchus”, sculptat de tânărul Michelangelo la Roma, îl înfățișează pe zeul vinului cu o postură ușor nesigură, clătinându-se, cu privirea tulbure. Este o îndrăzneală rară pentru epocă: o statuie care redă în marmură însăși starea de beție, cu trupul moale și instabil al celui care a băut prea mult.

În ultimii ani de viață, Michelangelo a lucrat la „Pietà Rondanini”, o operă rămasă neterminată la care mai cioplea, se spune, cu doar câteva zile înainte de moarte, la aproape 89 de ani. Figurile alungite și abia desprinse din piatră ale acestei ultime lucrări par să anunțe o sensibilitate cu totul modernă, foarte diferită de perfecțiunea tinereții sale.

Cel mai mare artist nu are nicio idee pe care un singur bloc de marmură să nu o cuprindă deja în sine, iar mâna care ascultă intelectul este singura care poate ajunge la ea.

Pierre Puget, născut la Marsilia în 1620, și-a început cariera sculptând ornamente pentru pupele galerelor din porturile Toulon și Marsilia. Această ucenicie în decorația navală baroc-monumentală i-a format acel simț al mișcării ample și al reliefului dramatic care avea să îl facă numit „Michelangelo al Franței”.

Am văzut îngerul în marmură și am sculptat până l-am eliberat.

Marmura albă folosită de Michelangelo pentru David a fost extrasă din carierele de la Carrara, în Toscana, unde se sculptează piatra de peste două milenii. Chiar și astăzi, blocurile se desprind din munte cu fire de oțel și abraziv, iar prețul unui bloc de statuar depinde de lipsa venelor și a incluziunilor cenușii.

Blocul de marmură din care Michelangelo a cioplit statuia David fusese abandonat aproape patruzeci de ani, considerat defect după ce alți sculptori începuseră și renunțaseră la el. Contemporanii îl numeau „il Gigante”, iar când Michelangelo l-a preluat, în 1501, marmura era deja parțial degroșată și expusă intemperiilor.

Știai că fresca „Judecata de Apoi” și plafonul Capelei Sixtine au fost pictate de Michelangelo? Tavanul a fost realizat între 1508 și 1512, iar Michelangelo a lucrat ani de zile la înălțime, pe schele.

În Renaștere, Michelangelo Buonarroti a pictat plafonul Capelei Sixtine între 1508 și 1512, un ansamblu de figuri musculoase și monumentale specifice acestui curent care celebra grandoarea corpului uman.

Rafael Sanzio, unul dintre cei trei mari maeștri ai Renașterii alături de Leonardo și Michelangelo, e recunoscut pentru compozițiile armonioase și pentru Madonele sale senine; fresca „Școala din Atena” e un manifest al idealurilor renascentiste.