Tradiții / Gastronomie

Foi subțiri de aluat, suprapuse și unse cu unt, umplute cu nuci mărunțite și îmbibate în sirop dulce parfumat cu apă de flori. Crocantă și lipicioasă deodată, se topește în gură ca o mângâiere.

Plăcintă din foi fragede de aluat, rulate cu brânză sărată și verdețuri sau cu carne, coapte până se rumenesc. Fiecare mușcătură foșnește și dezvăluie un miez cald, îmbietor.

Orez fiert bob cu bob, învelit în unt și uneori presărat cu fidea aurie ori năut. Simplu și hrănitor, e patul cald pe care se așază fripturile și tocănițele turcești.

Cuburi mici și gelatinoase, parfumate cu apă de trandafiri sau lămâie, presărate din belșug cu zahăr pudră. Se topesc încet pe limbă, o dulceață blândă alături de o cafea tare.

Ouă moi gătite într-un sos de roșii, ardei verzi și ceapă, dres cu untdelemn. Se mănâncă din tigaie, direct cu pâine, o dimineață turcească leneșă și caldă strânsă într-un singur vas.

Ouă pufoase gătite într-un sos aromat de roșii, ardei și ceapă, presărate cu chimen și pătrunjel. Se mănâncă din tigaie, cu pâine caldă înmuiată în sos, o dimineață însorită adunată într-un vas.

Orez gătit până se prinde la fund o crustă aurie și crocantă, întoarsă apoi ca o pâine strălucitoare. Bucata rumenă și fragilă e partea cea mai râvnită a mesei persane.

Frigărui de carne tocată sau felii, marinate în ceapă și șofran, fripte la jar și așezate pe orez auriu. Alături, o roșie coaptă și unt topit, mâncarea de suflet a meselor iraniene.

Hacapuri adjarian se coace ca o bărcuță de aluat plină cu brânză topită, cu un ou și un vârf de unt în mijloc. Se rupe cu mâna și se înmoaie în inima lui caldă.

Hincali sunt găluște georgiene mari, cu pliuri răsucite, umplute cu carne și zeamă aromată. Se prind de codiță, se soarbe zeama întâi, apoi se mănâncă, după datina locului.

Dorayaki sunt două clătite pufoase și aurii, lipite ca o pernuță în jurul unei umpluturi dulci de pastă de fasole roșie. Moi și îmbietoare, ele au parfumul cald al gustării de după-amiază din basmele japoneze.

Kunafa arabă îmbină firele fine și crocante de aluat kadaif cu o inimă întinsă de brânză caldă, totul îmbăiat în sirop parfumat cu apă de trandafiri. Servită fierbinte, cu fistic verde presărat deasupra, e o desfătare aurie și topită.

Lavașul se întinde subțire ca o foaie de hârtie și se coace pe pereții fierbinți ai tandirului. Flexibil și ușor, se rulează în jurul brânzei și verdeții, o pâine veche cât munții Caucazului.

Bao, chifla aburită și albă ca zăpada, se pliază moale în jurul unei bucăți de porc glasat și legume murate. Pufoasă și dulceagă, se topește în gură ca un nor umplut cu bunătăți.

Takoyaki, bilele fierbinți de aluat cu bucăți de caracatiță, se rumenesc într-o tigaie cu gropițe rotunde și se stropesc cu sos și fulgi de bonito ce dansează în abur. Se mănâncă arse pe limbă, dar imposibil de lăsat din mână.

Banh mi este un sandviș născut din întâlnirea a două lumi: o baghetă crocantă umplută cu carne, legume murate și frunze proaspete de coriandru. Crocant și fraged deopotrivă, poartă în el o îmbinare fericită de arome vietnameze și franțuzești.

Dal e inima caldă a fiecărei mese indiene: linte fiartă îndelung până se face cremă, dreasă cu un tarka de ghee sfârâind, chimen, usturoi și ardei iute. Simplă și hrănitoare, e mâncarea care aduce liniște și pe masa săracului, și pe cea a bogatului.

Korma e curry-ul nobil și catifelat, cu carne fiartă încet într-un sos de iaurt, smântână și pastă de migdale sau caju, parfumat cu cardamom și șofran. Blând și bogat, poartă în el eleganța meselor de la curțile moguledești.

Vindaloo e focul portughezo-indian al regiunii Goa: carne marinată în oțet, usturoi și ardei iute uscat, fiartă până devine fragedă și pătrunsă de o iuțeală acrișoară. E îndrăzneț și pătimaș, un curry pentru cei care nu se tem de arșiță.

Thali e masa completă servită pe o tavă rotundă: mici castronele cu dal, legume, curry, orez, pâine, iaurt și un strop de dulce, toate laolaltă. E ospitalitatea indiană așezată pe metal, o hartă întreagă de gusturi într-o singură farfurie.

Frigărui de carne condimentată, fripte la cărbuni până capătă margini arse și miros de fum. Se servesc cu orez pilaf, ardei copți și lipie caldă, mâncarea prin excelență a meselor turcești în jurul jarului.

Ramenul aburind adună într-un castron tăiței elastici, un ou moale cu gălbenușul curgător și felii de porc rumenit, toate scăldate într-un bulion adânc și sărat. E îmbrățișarea caldă a bucătăriei japoneze.

Kebabul se rumenește lent pe frigarea verticală, iar carnea se taie în fâșii subțiri și suculente, rulate în lipie cu salată și sos de usturoi. Aroma lui condimentată umple străzile aglomerate ale orașelor.