Natură

Știai că cel mai lung sistem fluvial din America de Nord, Mississippi împreună cu afluentul său Missouri, măsoară în jur de 6.000 de kilometri, de la Munții Stâncoși până la Golful Mexic? Missouri, deși socotit afluent, este de fapt mai lung decât însuși Mississippi la locul lor de întâlnire. Iar apele acestui sistem, îmbibate cu mâl, au clădit în golf o deltă lobată, întinsă ca o gheară peste ape.

Știai că izvoarele adevărate ale Nilului au rămas o taină vreme de mii de ani, iscodite zadarnic de romani și de exploratori, până în veacul al nouăsprezecelea? Astăzi, cel mai îndepărtat izvor este căutat în râurile ce se varsă în Lacul Victoria, undeva în munții din inima Africii. Anticii credeau chiar că fluviul se naște dintr-un tărâm de basm, atât de necunoscute le erau obârșiile lui.

Știai că apa Cascadelor Victoria a săpat, de-a lungul vremii, un întreg șirag de defilee în zigzag, urmele unor prăpăstii de odinioară? Zambezi a schimbat de mai multe ori locul căderii, croind câte o nouă cascadă acolo unde o crăpătură din bazalt îi arăta calea. Astfel, defileul de sub cascada de astăzi este de fapt un albia veche, moștenirea prăvălirilor de altădată.

Știai că, în bazinul Amazonului, se petrece o revărsare mai puțin cunoscută numită înfrățirea apelor, la Manaus, acolo unde Rio Negro cu apele lui întunecate se întâlnește cu Rio Solimões, gălbui de mâl? Cele două ape curg alături kilometri întregi fără să se amestece, despărțite de o dungă limpede, fiindcă se deosebesc la temperatură, la iuțeală și la densitate. Abia mai jos, treptat, se contopesc într-un singur fluviu.

Știai că lacul Baikal cuprinde singur aproape o cincime din toată apa dulce lichidă de la suprafața Pământului? Cu adâncimea sa de peste 1600 de metri, este cel mai adânc lac al lumii și, cu vârsta de circa 25 de milioane de ani, și cel mai bătrân. Apa sa este atât de limpede încât, în zilele senine de iarnă, privirea coboară prin gheață până la 40 de metri.

Știai că Marea Caspică, deși poartă numele de mare, este de fapt cel mai mare lac de pe glob? Întinsă pe suprafața unor țări întregi, ea este un rest al vechiului ocean Paratethys, izolat de apele lumii cu milioane de ani în urmă. Apa sa este ușor sărată, mai puțin decât oceanul, o amintire înceată a mării de odinioară.

Știai că suprafața Mării Moarte se află la peste 430 de metri sub nivelul oceanului, fiind cel mai jos punct de uscat descoperit al Pământului? Apa ei conține aproape zece părți de sare la o sută, de câteva ori mai sărată decât oceanul, încât trupul plutește fără voie. Nivelul ei scade an de an cu peste un metru, pe măsură ce apele Iordanului sunt abătute înainte de a ajunge la ea.

Știai că lacul Assal din Djibouti are ape de aproape zece ori mai sărate decât oceanul, printre cele mai sărate din lume? Așezat la mai bine de 150 de metri sub nivelul mării, într-o depresiune vulcanică arsă de soare, el este mărginit de maluri albe ca zăpada, unde sarea se depune în cruste groase. Este cel mai jos punct al continentului african.

Știai că lacul Crater din Oregon s-a născut în craterul unui vulcan prăbușit acum aproape opt mii de ani? Nefiind hrănit de niciun râu, ci doar de ploaie și zăpadă, apa sa are o limpezime și un albastru care par nefirești. Cu peste 590 de metri, este cel mai adânc lac din America de Nord.

Știai că lacul Hillier din Australia are o culoare roz ca zmeura, statornică chiar și atunci când apa este luată în borcan? Nuanța se naște din microorganisme și alge iubitoare de sare, precum Dunaliella, care produc pigmenți roșiatici în apa foarte sărată. Lacul este despărțit de oceanul de un albastru profund doar printr-o fâșie îngustă de nisip și pădure.

Știai că lacul Nyos din Camerun a eliberat într-o singură noapte, în anul 1986, un nor uriaș de dioxid de carbon adunat tăcut în adâncul său? Fiind un lac vulcanic în care gazul se acumula sub straturile de apă, o tulburare l-a făcut să erupă asemenea unei sticle destupate. De atunci, conducte adânci lasă gazul să iasă încet, ca lacul să nu mai adune primejdia.

Știai că Marea Aral, cândva al patrulea lac ca mărime al lumii, a secat aproape în întregime într-o singură viață de om? Râurile care o hrăneau au fost abătute spre câmpuri de bumbac, iar apele s-au retras zeci de kilometri, lăsând vapoare ruginind pe fostul fund uscat. Pe locul valurilor de odinioară s-a întins acum un pustiu sărat, purtat de vânt.

Știai că sub calota de gheață a Antarcticii, la aproape patru kilometri adâncime, se ascunde lacul Vostok, un lac de apă lichidă neatins de lumina soarelui de milioane de ani? Greutatea gheții și căldura din adânc mențin apa neînghețată. Este cel mai mare dintre sutele de lacuri subglaciare descoperite sub continentul de gheață.

Știai că lacul Titicaca, așezat la peste 3800 de metri altitudine în munții Anzilor, este cel mai înalt lac mare pe care se poate naviga cu vaporul? Întinderea sa vastă de apă albastră temperează frigul podișului, îngăduind culturilor să crească pe malurile care altfel ar fi prea reci. Este împărțit între două țări, Peru și Bolivia.

Știai că lacul Retba din Senegal capătă vara o culoare roz aprins, atât de închisă încât pare un ocean de trandafiri? Nuanța vine de la alga Dunaliella salina, care în apa foarte sărată produce un pigment roșu pentru a se apăra de soarele puternic. Culoarea se aprinde cel mai tare în anotimpul secetos, când sarea din apă este cea mai concentrată.

Știai că Marile Lacuri ale Americii de Nord cuprind împreună aproape o cincime din apa dulce de la suprafața lumii? Săpate de ghețarii care s-au retras la sfârșitul ultimei ere glaciare, ele sunt atât de întinse încât marinarii vorbesc despre ele ca despre mări interioare, cu furtuni și valuri pe măsură. Lacul Superior singur ar putea acoperi cu apa sa toate celelalte lacuri surori.

Știai că lacul Kelimutu din Indonezia are trei cratere alăturate ale căror ape își schimbă culoarea de la an la an, când roșii, când verzi, când negre sau turcoaz? Nuanțele se nasc din gazele și mineralele vulcanice care se dizolvă în apă și reacționează diferit. Cele trei lacuri stau unul lângă altul pe același vârf, dar aproape niciodată nu au aceeași culoare.

Știai că lacul Ciad, cândva o întindere uriașă de apă în inima Africii, s-a micșorat cu peste nouă zecimi în câteva decenii? Secetele îndelungate și abaterea apelor pentru irigații au topit lacul până la o umbră a mărimii sale de odinioară. Acolo unde odinioară era apă cât vedeai cu ochii, se întind acum trestii, mlaștini și fâșii uscate de pământ.

Știai că Marele Lac Sărat din Utah își schimbă culoarea de la o parte la alta, despărțit fiind de un dig de cale ferată în două bazine? La nord apa este roșiatică, la sud verzuie, fiindcă microorganismele iubitoare de sare diferă acolo unde apa este mai sărată. Fiind un lac fără scurgere, tot ce intră în el rămâne, iar sarea se adună de mii de ani.

Știai că lacul Baikal îngheață iarna într-o crustă de gheață atât de groasă și de limpede încât peste ea se poate circula, iar în adânc se formează frumoase bule de metan prinse în straturi suprapuse? Când gheața se sparge sub tensiune, ea scoate sunete adânci ce răsună pe zeci de kilometri. Primăvara, vântul împinge sloiurile care se sfărâmă în cristale lungi ca niște ace zornăitoare.

Știai că multe lacuri glaciare au un albastru lăptos aparte, numit uneori bleu de ghețar, care nu vine de la cer? Ghețarii macină stânca dedesubt într-o pulbere fină ca făina, iar aceste particule minuscule plutesc în apă și împrăștie lumina, dându-i o culoare turcoaz strălucitoare. De aceea lacul Louise din Canada și multe altele par colorate de o mână nevăzută.

Știai că gheizerul „Old Faithful” din Yellowstone își merită numele nu prin înălțimea erupției, ci prin credincioșia lui? El țâșnește la fiecare 44 până la 125 de minute, iar rangerii prezic următoarea erupție citind durata celei precedente, cu o eroare de doar câteva minute.

Știai că gheizerul „Steamboat” din Yellowstone este cel mai înalt gheizer activ din lume? Când erupe, coloana lui de apă fierbinte poate depăși 90 de metri, adică mai mult decât dublul faimosului Old Faithful. Însă, spre deosebire de fratele lui punctual, Steamboat este capricios: între două erupții majore pot trece zile sau chiar ani.

Știai că însuși cuvântul „gheizer” ne vine dintr-un singur izvor din Islanda? Marele Geysir din valea Haukadalur a dat numele întregului fenomen din lume, iar rădăcina lui islandeză, „geysa”, înseamnă „a țâșni”. Astfel, fiecare gheizer de pe glob poartă, fără să știe, numele acestui strămoș nordic.

Știai că un gheizer nu erupe la nesfârșit din același loc, ci are nevoie de o „instalație” subterană anume? Apa se adună într-un canal îngust și întortocheat, unde presiunea din adânc ridică punctul de fierbere; când o parte se transformă brusc în abur, împinge afară totul deasupra, ca un capac zvârlit de pe o oală. De aceea gheizerele adevărate sunt rare pe Pământ, fiind cunoscute doar câteva mari câmpuri.

Știai că marele bazin termal Grand Prismatic din Yellowstone este cel mai mare izvor fierbinte din Statele Unite și printre cele mai mari din lume? Culorile lui de curcubeu, de la albastru adânc în mijloc la portocaliu aprins la margini, nu vin din minerale, ci din covoare de microorganisme care se așază după temperatura apei. Miezul, prea fierbinte pentru viață, rămâne de un albastru limpede.

Știai că din apele fierbinți ale Yellowstone-ului a fost izolat un microorganism care a schimbat genetica întregii lumi? Din bacteria Thermus aquaticus, descoperită acolo în anii 1960, provine enzima rezistentă la căldură folosită astăzi pentru copierea ADN-ului, tehnica ce stă la baza testelor genetice moderne. Un izvor fierbinte a dăruit medicinei o unealtă de neînlocuit.

Știai că terasele albe de la Pamukkale, în Turcia, sunt zidite chiar de apa care curge peste ele? Numele înseamnă „castelul de bumbac”, iar izvoarele calde bogate în calcar depun, strat după strat, travertin alb strălucitor, formând bazine în trepte. Fenomenul durează de mii de ani, iar romanii își ridicaseră aici orașul-stațiune Hierapolis.

Știai că cea mai fierbinte apă a unui izvor termal poate depăși cu mult punctul obișnuit de fierbere? La Frying Pan Lake din Noua Zeelandă, cel mai mare izvor fierbinte din lume ca suprafață, apa se întinde pe circa 38.000 de metri pătrați, este acidă și aburindă. Presiunea și adâncimea din care urcă apa îi îngăduie să rămână lichidă chiar și dincolo de o sută de grade în adânc.

Știai că izvoarele minerale carbogazoase din Munții Harghitei se numesc în popor „borvizuri”, iar unele „mofete” scot din pământ dioxid de carbon uscat? Gazul, mai greu decât aerul, se adună în adâncituri și era folosit din vechime pentru băi de gaz. Ținutul secuiesc are una dintre cele mai bogate concentrări de izvoare minerale din Europa.