Natură

Dehesa este un peisaj agro-silvo-pastoral unic din Spania și Portugalia, dominat de stejarul de plută (Quercus suber) și stejarul verde (Quercus ilex), care reprezintă un ecosistem de savană mediteraneană cu biodiversitate extrem de ridicată. Ghindele acestor stejari sunt hrana principală a porcilor negri iberici, din care se produce jamón ibérico de bellota. Dehesa adăpostește specii rare ca vulturul imperial iberic și râsul iberic (Lynx pardinus), cel mai periclitat felid din lume.

Câmpia Siberiană de Vest este una dintre cele mai întinse câmpii joase din lume, acoperind aproximativ 2,6 milioane km². Terenul este extrem de plat, cu diferențe de nivel de doar câțiva metri pe sute de kilometri. Conține zone vaste de mlaștini și turbării, reprezentând ecosisteme esențiale pentru stocarea carbonului.

Euphausia superba, krillul antarctic, este un crustaceu de circa 6 cm care formează bancuri de sute de mii de tone vizibile chiar și din satelit. Reprezintă baza lanțului trofic al întregului ecosistem austral, hrănind pinguini, foci, balene și păsări marine. Biomasa sa totală este estimată la 300–500 de milioane de tone.

În lunca Argeșului, în zona localității Negrași din Argeș, înfloresc în fiecare primăvară suprafețe mari de narcise (Narcissus stellaris), creând un covor alb spectaculos pe pajiștile umede. Fenomenul natural atrage mii de vizitatori în fiecare an și reprezintă unul dintre cele mai întinse habitate naturale de narcise din România. Pajiștile sunt protejate ca arie naturală de interes național.

Știai că pădurea amazoniană nu se hrănește doar din solul de sub ea, ci și din praful adus de vânt peste ocean? În fiecare an, milioane de tone de pulbere ridicată din depresiunea Bodélé, în deșertul Sahara, traversează Atlanticul și cad peste bazinul Amazonului, aducând fosfor, mineralul de care pădurea are cea mai mare nevoie. Astfel, un colț uscat din Ciad hrănește, în tăcere, cea mai umedă pădure a lumii.

Știai că sub savana africană se ascunde o adevărată pădure răsturnată? Multe ierburi și arbori din savană își trimit rădăcinile adânc în pământ, iar biomasa ascunsă sub sol o poate întrece pe cea de la suprafață. Această comoară subterană le îngăduie plantelor să renască repede după incendiile de sezon, care ard vegetația de deasupra, dar cruță inima vie din adânc.

Știai că mlaștinile de turbă, deși acoperă doar în jur de 3 la sută din uscatul planetei, păstrează mai mult carbon decât toate pădurile lumii la un loc? În apa lor rece și lipsită de oxigen, plantele moarte nu putrezesc complet, ci se strâng strat peste strat, veacuri de-a rândul. Fiecare centimetru de turbă poate însemna un secol de creștere înceată și răbdătoare.

Știai că în tundra arctică copacii nu au dispărut, ci s-au făcut mici cât o palmă? Salcia pitică se întinde lipită de pământ, uneori doar câțiva centimetri înălțime, ferindu-se astfel de vânturile înghețate și rămânând sub pătura ocrotitoare a zăpezii. Un asemenea arbust, deși pare o simplă iarbă, poate fi mai bătrân decât mulți stejari.

Știai că pădurile de mangrove trăiesc cu picioarele în apă sărată, o otravă pentru aproape orice altă plantă? Unele mangrove filtrează sarea chiar la nivelul rădăcinilor, iar altele o alungă prin frunze anume, care se îngălbenesc și cad încărcate cu ea. Aceste zone tampon dintre uscat și mare pot stoca în nămolul lor de câteva ori mai mult carbon pe hectar decât o pădure tropicală obișnuită.

Știai că într-un lanț trofic doar o mică parte din energie urcă de la o treaptă la alta? Regula veche spune că, în medie, cam o zecime din energia unui nivel ajunge la cel de deasupra, restul risipindu-se ca și căldură. De aceea o pajiște întinsă poate hrăni multe ierbivore, dar puține vietăți de la vârful piramidei, iar prădătorii mari sunt totdeauna rari.

Știai că peste tot sub picioarele noastre, în pădure, se întinde o rețea nevăzută de ciuperci care leagă copacii unii de alții? Firele subțiri de micoriză se împletesc cu rădăcinile, dând plantelor apă și minerale, iar în schimb primind zaharuri făurite la lumina soarelui. Prin această pânză tăinuită, un arbore bătrân poate trimite hrană unui puiet aflat la umbră.

Știai că lichenii, atât de tăcuți pe stânci și scoarțe, nu sunt o singură ființă, ci o tovărășie? O ciupercă oferă adăpost și umezeală, iar o algă sau o cianobacterie găzduită înăuntru face hrană din lumină. Din această alianță răbdătoare se nasc vietăți care pot trăi și pe piatra goală, deschizând calea vieții acolo unde nimic altceva nu prinde rădăcină.

Știai că în pădurea amazoniană cade atâta apă, încât o bună parte din ploaie o face pădurea însăși? Copacii sug apa din pământ și o slobozesc prin frunze în văzduh, iar aceste râuri zburătoare pornesc nori noi ce merg spre miazăzi. Fără suflarea umedă a pădurii, ținuturi întregi de la depărtare ar fi mult mai uscate.

Știai că vestita spusă cum că pădurea amazoniană ar fi plămânul Pământului și ne-ar da o cincime din oxigen este mai degrabă o poveste frumoasă decât un adevăr întreg? Pădurea consumă, prin viețuitoarele și putrezirea din ea, aproape tot oxigenul pe care îl produce, așa că bilanțul ei net este aproape de zero. Cel mai mult oxigen liber vine de fapt din fitoplanctonul mărilor, nevăzuta pădure a oceanului.

Știai că în deșerturi și savane cresc plante care își aleg ora la care respiră? Ele își țin porii frunzelor închiși peste zi, ca să nu piardă apă la arșiță, și îi deschid noaptea, când adună dioxidul de carbon și îl păstrează sub forma unui acid pentru dimineață. Acest tainic ceas al respirației le îngăduie să înflorească acolo unde altele s-ar usca.

Știai că unele plante nu așteaptă ca focul să treacă, ci îl folosesc pentru a se naște? Anumite conuri de pin rămân închise cu rășină ani întregi și se deschid doar la căldura mare a unui incendiu, semănând semințele pe pământul proaspăt curățat de flăcări. Astfel, ceea ce pare pustiire este, pentru ele, chiar ceasul reînvierii.

Știai că cel mai mare organism viu cunoscut nu este o balenă, ci o pădure de plopi tremurători din statul Utah, numită Pando? Cei peste patruzeci de mii de trunchi care par copaci deosebiți sunt de fapt un singur individ, legați printr-o rădăcină comună, o singură ființă întinsă peste zeci de hectare. Se crede că această colonie trăiește neîntreruptă de multe mii de ani.

Știai că în adâncul oceanului, acolo unde lumina soarelui nu ajunge niciodată, înfloresc totuși păduri de viață? În jurul izvoarelor fierbinți de pe fundul mării, bacterii ce se hrănesc cu substanțele din apa vulcanică stau la temelia unui întreg lanț trofic. Este unul dintre puținele ecosisteme cunoscute care se sprijină nu pe lumină, ci pe chimia pietrei încinse.

Știai că în tundra înghețată se ascunde o comoară primejdioasă, îngropată de milenii? Sub pătura de permafrost zac uriașe cantități de carbon, rămășițe de plante și viețuitoare care nu au apucat să putrezească în frigul veșnic. Dacă acest pământ înghețat se dezgheață, o parte din vechea viață se preface în gaze, iar tundra tăcută poate deveni o sursă de mari frământări pentru clima întregii planete.

Știai că în inima Africii se întinde o mlaștină care nu se varsă în nicio mare? Delta Okavango, din Botswana, își revarsă apele venite de departe într-o câmpie nisipoasă, unde acestea se răspândesc într-un labirint de canale și ostroave și se pierd în cele din urmă la marginea deșertului Kalahari. Este una dintre marile delte ale lumii care nu ajung la ocean, o binecuvântare de apă în mijlocul uscatului.

Știai că un singur copac din pădurea tropicală poate fi el însuși o mică lume? Pe crengile lui înalte cresc mușchi, ferigi și plante care nu ating niciodată pământul, adunând apă și frunze căzute până își fac propriul lor petic de sol în văzduh. Un asemenea arbore poate adăposti sute de soiuri de alte plante agățate de scoarța lui.

Știai că pădurea amazoniană este numită adesea „plămânul planetei”, deși cea mai mare parte a oxigenului pe care îl produce este consumat înapoi de propriile organisme? Marele ei rol real este stocarea uriașă de carbon și influența asupra ciclului apei la nivel global.

Știai că pădurea tropicală amazoniană își „fabrică” o mare parte din ploaie? Copacii eliberează vapori de apă prin transpirație, formând „râuri zburătoare” de umezeală care generează averse deasupra pădurii.

Știai că pădurile tropicale acoperă doar în jur de 6% din suprafața uscatului, dar adăpostesc peste jumătate din speciile de plante și animale de pe Pământ? Sunt cele mai bogate ecosisteme terestre în biodiversitate.

Știai că recifele de corali ocupă sub 1% din fundul oceanelor, dar găzduiesc aproximativ un sfert din toate speciile marine? Sunt supranumite „pădurile tropicale ale mării”.

Știai că un recif de corali este de fapt construit de mii de animale minuscule numite polipi, care își depun schelete de calcar unele peste altele de-a lungul a mii de ani? Marea Barieră de Corali este cea mai mare structură vie de pe Pământ.

Știai că multe corale trăiesc într-o simbioză cu alge microscopice numite zooxantele? Algele fac fotosinteză în interiorul coralului și îi dau atât hrană, cât și culorile vii; când apa se încălzește prea mult, coralul le pierde și se „albește”.

Știai că savana africană se menține deschisă datorită unui echilibru delicat între foc, secetă și ierbivore? Incendiile naturale și animalele care pasc împiedică pădurea să acopere câmpiile cu iarbă.

Știai că savana are un anotimp ploios și unul secetos bine definite? Acest ritm al ploilor declanșează una dintre cele mai mari mișcări de viață de pe planetă, marile migrații ale turmelor în căutare de iarbă proaspătă.

Știai că sub gheața tundrei se află permafrostul, un sol înghețat permanent? El captează cantități uriașe de carbon, iar dezghețarea lui poate elibera gaze care influențează clima întregii planete.