Muzică

Când nu mai ai cuvinte pentru bucurie sau pentru durere, cântă. Cântecul e izvorul la care se adapă tot ce nu poate fi spus, și niciodată nu vei afla fântâna secată.

O melodie ascultată cu adevărat te spală pe dinăuntru ca o ploaie caldă. Nu-ți cere nimic, doar liniștea de a o primi; și pleacă lăsând în urmă un pământ mai bun, gata să dea rod.

Corzile prea încordate se rup, cele prea moi nu sună. Așa e și sufletul: acordă-l cu blândețe, până când răspunde cu bucurie la cea mai mică atingere de har, ca o apă ce se cutremură la cea dintâi picătură.

Cine cântă singur pentru sine își face o fântână; cine cântă pentru altul deschide un izvor. Bucuria împărtășită nu se împuținează, ci curge mai bogată, ca apa care izvorăște tot mai limpede cu cât o lași să curgă.

Cele mai frumoase cântece nu sunt cele mai tari, ci cele mai curate. O picătură limpede oglindește cerul mai bine decât un val tulbure; o notă sinceră mișcă inima mai mult decât o mie strigate.

Ascultă privighetoarea, care cântă și când nu o aude nimeni. Ea nu cere răsplată, ci lasă cântecul să izvorască pentru că așa e firea ei. Poate că și noi suntem făcuți să dăruim frumos, nu ca să fim văzuți, ci ca izvorul care curge și în pustie.

Uneori inima e o coardă amuțită de prea multă durere. Nu o forța; lasă un cântec bun s-o atingă ușor, și vei simți cum se trezește iar, tremurând, ca fântâna care prinde din nou să susure după o secetă lungă.

Ritmul unui cântec e ca bătaia liniștită a inimii lumii. Cine se lasă purtat de el își simte grabă potolindu-se, ca un pârâu care, ajuns în vale, își încetinește curgerea și se face oglindă.

Nu te teme dacă glasul tău e mic. În marea armonie a lumii, fiecare picătură are locul ei; și izvorul cel mai firav adaugă și el ceva la cântecul întregului râu.

Muzica veche nu îmbătrânește, fiindcă izvorăște din ceva mai adânc decât timpul. O melodie cântată de bunici curge și astăzi la fel de proaspătă, ca apa unui izvor pe care anii nu-l pot seca.

Știai că baletul „Lacul lebedelor” al lui Ceaikovski a fost un eșec la premiera sa din 1877, la Moscova? Abia după moartea compozitorului, printr-o versiune remontată de Marius Petipa și Lev Ivanov în 1895, la Sankt Petersburg, a devenit unul dintre cele mai iubite balete din lume.

Știai că pantofii de balet „pe vârf” se numesc pointe și că dansul pe vârfuri s-a răspândit în secolul al XIX-lea, în epoca romantică? Balerina italiană Marie Taglioni, în baletul „La Sylphide” (1832), a făcut celebră această tehnică ce dă impresia că dansatoarea plutește.

Știai că trupa Ballets Russes, condusă de impresarul Serghei Diaghilev, nu a dansat niciodată în Rusia? A fost fondată la Paris în 1909 și, timp de două decenii, a revoluționat baletul reunind coregrafi, compozitori și pictori precum Stravinski, Picasso și Matisse.

Știai că premiera baletului „Sărbătoarea primăverii” (Le Sacre du printemps) de Igor Stravinski, montat de Ballets Russes la Paris în 1913, a stârnit un adevărat scandal în sală? Muzica îndrăzneață și coregrafia lui Nijinski au provocat proteste zgomotoase în timpul spectacolului.

Știai că valsul, atât de elegant astăzi, a fost considerat scandalos la începuturile sale? Faptul că partenerii dansau îmbrățișați, față în față, a șocat societatea de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, obișnuită cu dansurile de grup mai reținute.

Știai că Johann Strauss fiul a fost supranumit „Regele Valsului”? Valsul său „Dunărea albastră” (An der schönen blauen Donau), compus în 1867, a devenit un simbol al Vienei și este cântat în întreaga lume la concertele de Anul Nou.

Știai că tangoul argentinian s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea în cartierele modeste din Buenos Aires și Montevideo? În 2009, UNESCO a înscris tangoul pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității.

Știai că bandoneonul, instrumentul cu sunetul melancolic care dă culoarea tangoului, a fost inventat în Germania? A ajuns în Argentina prin emigranți și a devenit inima orchestrelor de tango, deși la origine era destinat muzicii religioase.

Știai că flamenco-ul, arta din sudul Spaniei, îmbină trei elemente nedespărțite: cântul (cante), chitara (toque) și dansul (baile)? În 2010, UNESCO l-a recunoscut ca patrimoniu cultural imaterial al umanității.

Știai că bătăile ritmice din palme care însoțesc flamenco-ul au un nume anume, palmas, și că sunt considerate o adevărată artă? Dansatorii marchează ritmul și cu tocurile pantofilor, într-o tehnică numită zapateado.

Știai că hora, dansul tradițional românesc în cerc, are rădăcini foarte vechi și un rol de unire a comunității? Numele său se leagă de vechiul cuvânt grecesc „choros”, care înseamnă dans, la fel ca în „cor” și „coregrafie”.

Știai că, în 2005, UNESCO a înscris Călușul (jocul Călușarilor) din România pe lista capodoperelor patrimoniului oral și imaterial al umanității? Acest dans bărbătesc, spectaculos și ritualic, era legat în tradiție de credința în puteri tămăduitoare.

Știai că dansul de step, numit în engleză tap, își face muzica singur? Pantofii au plăcuțe metalice la vârf și la toc, iar dansatorul devine în același timp și instrumentist, bătând ritmul cu picioarele pe podea.

Știai că dansul irlandez este renumit pentru trunchiul drept și brațele ținute nemișcate pe lângă corp, în timp ce picioarele se mișcă cu o viteză uimitoare? Spectacolul „Riverdance”, lansat în 1994, a făcut cunoscut acest stil în întreaga lume.

Știai că polca, dansul vioi și săltăreț, s-a născut în Boemia (astăzi în Cehia) pe la 1830 și a cucerit rapid saloanele Europei? Numele îi este legat de o adevărată „polcamanie”, moda care i-a înnebunit pe dansatorii vremii.

Știai că mazurca este un dans de origine poloneză, cu un ritim vioi în trei timpi și accente neașteptate? Compozitorul Frédéric Chopin a scris zeci de mazurci pentru pian, transformând dansul popular al patriei sale în muzică de concert.

Știai că menuetul a fost dansul preferat al curților regale europene în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea? Era un dans elegant și măsurat, cu reverențe și pași mici, iar numele său vine din franțuzescul „menu”, adică mărunt.

Știai că Isadora Duncan, considerată una dintre pionierele dansului modern, a renunțat la pantofii de balet și dansa desculță? Inspirată de arta Greciei antice, ea dansa în tunici lejere, căutând mișcarea liberă și naturală a corpului.

Știai că în dansul clasic indian kathak povestirea se face cu tot corpul, mai ales prin gesturile mâinilor și expresia feței? Dansatorii poartă clopoței la glezne, numiți ghungroo, cu care marchează ritmuri complexe direct din pași.

Știai că teatrul-dans japonez kabuki, apărut la începutul secolului al XVII-lea, a fost la origine interpretat de femei? Mai târziu, toate rolurile, inclusiv cele feminine, au ajuns să fie jucate de bărbați, tradiție păstrată până astăzi.