Știai că isonul este sunetul ținut continuu, ca un bourdon, deasupra căruia se desfășoară melodia în cântarea bizantină? El nu este armonie în sensul apusean, ci un fundal care susține și dă adâncime glasului cântărețului.
O corabie era gata să se izbească de stânci în furtună, iar corăbierii, orbiți de spaimă, trăgeau care-ncotro. Atunci un bătrân a prins a bate ritmul într-o tobă, rar și statornic. Pe rând, vâslașii și-au potrivit mișcarea după bătaie, și corabia, care se zbătea în neorânduială, a început să înainteze ca un singur trup. Așa au scăpat cu toții. Ritmul, care nu trage nicio vâslă, îi salvase adunându-i laolaltă.
Citește tot →poveste tradițională