Istorie

Știai că, înainte de a fi astronom regal, Johannes Kepler a lucrat ani buni ca astrolog, întocmind horoscoape pentru împărat și pentru comandantul de oști Wallenstein? Pentru el astronomia și astrologia nu erau încă limpede despărțite, iar banii câștigați din previziuni îi îngăduiau să continue calculele care aveau să întemeieze astronomia modernă.

Știai că, în timpul unei epidemii de ciumă care a închis universitatea, tânărul Newton s-a retras la ferma familiei și, în acei doi ani, a pus bazele calculului diferențial, ale opticii și ale gravitației? El însuși a numit mai târziu acea perioadă „anii minunați”. Multe dintre ideile care aveau să schimbe știința s-au născut, așadar, într-o carantină la țară.

Știai că Newton și-a petrecut o mare parte din viață scriind despre alchimie și despre cronologia Bibliei, lucrări mult mai voluminoase decât celebrele sale scrieri de fizică? Economistul John Maynard Keynes, care i-a cumpărat o parte din manuscrise, l-a numit „nu primul dintre oamenii rațiunii, ci ultimul dintre magi”. Aceste hârtii au rămas nepublicate multă vreme, considerate stânjenitoare.

Știai că spre bătrânețe Newton a devenit director al Monetăriei Regale din Londra și a urmărit personal falsificatorii de bani, trimițând mai mulți la spânzurătoare? Cel mai vestit dintre ei, William Chaloner, îl sfidase public, dar marele savant a strâns probe cu răbdare până l-a dus în fața justiției. Omul gravitației a fost, așadar, și un temut anchetator de monede false.

Știai că marea „Enciclopedie” franceză coordonată de Diderot și d’Alembert a apărut în peste douăzeci de ani și a ajuns la vreo șaptesprezece volume de text și unsprezece de planșe? A fost de mai multe ori interzisă și amenințată cu confiscarea, iar Diderot a descoperit cândva că tipografull lui, de teamă, tăiase în taină pasajele mai îndrăznețe din articole.

Știai că, în secolul al XVIII-lea, unele dintre cele mai influente saloane pariziene erau ținute de femei, care hotărau cine este primit și despre ce se discută? La aceste întâlniri, filozofi, scriitori și oameni de știință își încercau ideile înainte de a le tipări. Salonul doamnei Geoffrin era atât de vestit încât primea vizitatori din toată Europa cultivată.

Știai că Voltaire a făcut avere nu doar din scris, ci și dintr-o schemă a loteriei regale franceze? Împreună cu matematicianul Charles Marie de La Condamine, a observat că premiile depășeau uneori costul tuturor biletelor și a cumpărat sistematic bilete, câștigând o sumă uriașă. Independența bănească astfel dobândită i-a îngăduit să scrie liber, fără a depinde de vreun protector.

Știai că se spune că filozoful Montesquieu, autorul ideii de separare a puterilor în stat, a călătorit ani de zile prin Europa pentru a studia legile și obiceiurile fiecărei țări? Cartea sa, „Despre spiritul legilor”, a influențat direct modul în care au fost gândite mai târziu constituțiile moderne, printre care și cea a Statelor Unite.

Știai că Benjamin Franklin, unul dintre chipurile Iluminismului american, a refuzat să-și breveteze invențiile, printre care soba care îi poartă numele și paratrăsnetul? El credea că, de vreme ce ne bucurăm de descoperirile altora, se cuvine să oferim la rândul nostru invențiile noastre în folosul tuturor, fără să tragem foloase din ele.

Știai că Royal Society din Londra, una dintre cele mai vechi academii științifice, și-a luat deviza „Nullius in verba”, adică „pe cuvântul nimănui”? Îndemnul era ca nimic să nu fie crezut doar pentru că o autoritate a spus-o, ci totul să fie verificat prin observație și experiment. Era chiar spiritul noii științe, prins în trei cuvinte latine.

Știai că Antoine Lavoisier, întemeietorul chimiei moderne, a fost și un funcționar al fiscului regal, iar în timpul Revoluției Franceze a fost ghilotinat în 1794? Matematicianul Lagrange ar fi spus atunci că a fost de ajuns o clipă pentru a-i tăia capul, dar că o sută de ani nu vor fi de ajuns pentru a mai da naștere unuia asemenea.

Știai că unul dintre marile simboluri ale Iluminismului a fost înlocuirea vechiului sistem de măsuri, care varia de la oraș la oraș, cu sistemul metric bazat pe metru? Savanții francezi au vrut ca noua unitate să fie legată de însuși Pământul și au măsurat un lung arc de meridian între Dunkerque și Barcelona, ca metrul să fie a zecea milioana parte din sfertul de meridian.

Știai că, până la moarte, Cristofor Columb a crezut că ajunsese în Asia (Indii), nu pe un continent nou? De aceea a numit „indieni” locuitorii insulelor din Caraibe, iar denumirea a rămas până azi.

Știai că cele trei corăbii cu care Columb a plecat în 1492 se numeau Santa María, Pinta și Niña? Santa María, cea mai mare, a eșuat pe recifele din Hispaniola în noaptea de Crăciun, iar din lemnul ei s-a ridicat primul așezământ european, La Navidad.

Știai că America poartă numele navigatorului florentin Amerigo Vespucci, nu al lui Columb? Cartograful Martin Waldseemüller a botezat continentul „America” pe harta sa din 1507, considerându-l primul care a înțeles că e vorba de o lume nouă.

Știai că expediția lui Ferdinand Magellan a realizat prima ocolire a lumii (1519–1522), dar el nu a apucat să o încheie? Magellan a murit în Filipine, iar din cele cinci corăbii și circa 260 de oameni s-au întors doar una, Victoria, cu 18 supraviețuitori.

Știai că Oceanul Pacific a fost numit astfel de Magellan? După furtunile din strâmtoarea care azi îi poartă numele, a găsit apele de dincolo atât de liniștite încât le-a spus „Mar Pacífico” — Marea Pașnică.

Știai că marinarii lui Magellan, întorși acasă, au descoperit că „pierduseră” o zi din calendar? Călătorind spre vest în jurul Pământului, adunaseră o zi în minus — una dintre primele dovezi practice ale nevoii unei linii internaționale a datei.

Știai că negustorul venețian Marco Polo a petrecut aproape 24 de ani în Asia și a slujit la curtea hanului mongol Kublai Han? Povestirile din cartea sa „Il Milione” au aprins imaginația Europei despre bogățiile Orientului.

Știai că un exemplar din cartea lui Marco Polo l-a însoțit pe Columb în călătorii? Se păstrează un exemplar cu însemnări scrise de mâna lui Columb pe margini, semn cât de mult l-au inspirat descrierile Orientului.

Știai că, înainte de sosirea europenilor, populația din Americi nu cunoștea calul, vaca, oaia, grâul sau roata folosită la transport? Aceste lucruri, firești pentru Lumea Veche, aveau să transforme profund continentul.

Știai că mayașii aveau un sistem de scriere hieroglific complet și calcule astronomice precise cu secole înainte de europeni? Cunoșteau conceptul de zero și puteau prezice eclipsele cu ajutorul calendarelor lor.

Știai că aztecii și-au ridicat capitala Tenochtitlán pe o insulă în mijlocul unui lac? Orașul, legat de maluri prin drumuri-dig și străbătut de canale, avea, la sosirea spaniolilor, mai mulți locuitori decât majoritatea orașelor europene ale vremii.

Știai că Imperiul Incaș din Anzi se întindea pe mii de kilometri, legat de o rețea de drumuri de piatră impresionantă? Mesajele erau purtate de alergători, chasqui, care se schimbau din releu în releu la mare viteză.

Știai că incașii nu foloseau scrierea, ci înregistrau informații cu ajutorul quipu — șnururi cu noduri? Poziția și felul nodurilor codau numere și, probabil, alte date administrative ale imperiului.

Știai că orașul incaș Machu Picchu, cocoțat pe o creastă din Anzi, a rămas necunoscut lumii exterioare secole la rând? A fost adus în atenția lumii de exploratorul Hiram Bingham în 1911, deși localnicii îi știau existența.

Știai că zidarii incași potriveau blocuri uriașe de piatră atât de exact încât nu poți strecura o lamă de cuțit între ele — și fără mortar? Această tehnică a ajutat construcțiile lor să reziste cutremurelor din Anzi.

Știai că busola magnetică, folosită de navigatorii marilor descoperiri, fusese inventată în China? Ajunsă în Europa prin negoț, a permis corăbierilor să-și țină direcția și pe cer înnorat, când stelele nu se vedeau.

Știai că astrolabul îi ajuta pe navigatori să afle latitudinea măsurând înălțimea Soarelui sau a Stelei Polare deasupra orizontului? Fără el, orientarea pe oceanul deschis, departe de țărm, ar fi fost aproape imposibilă.

Știai că descoperirea longitudinii pe mare a rămas o problemă nerezolvată secole la rând? Abia în secolul al XVIII-lea, ceasornicarul englez John Harrison a construit un cronometru marin destul de precis pentru a o calcula cu adevărat.