Istorie

Știai că furculița a fost multă vreme privită cu suspiciune în Europa? Când o prințesă bizantină a adus-o la Veneția în secolul al XI-lea, clericii au socotit-o o unealtă a diavolului, fiindcă părea o îndrăzneală să atingi mâncarea dăruită de Dumnezeu cu un instrument de metal, în loc s-o iei cu degetele. Abia peste sute de ani furculița a intrat cu adevărat în obiceiul meselor.

Știai că în Roma antică soldaților li se dădea uneori o rație de sare sau bani ca să și-o cumpere, iar de aici s-ar trage cuvântul „salariu”? Sarea era atât de prețioasă încât se folosea la conservarea alimentelor și era socotită aproape o monedă. Legătura dintre „sal” (sare în latină) și plata muncii a rămas în multe limbe europene.

Știai că roșiile au fost considerate multă vreme otrăvitoare de către europenii bogați? Fiind rude cu mătrăguna, roșia stârnea teamă, iar nobilii care mâncau din farfurii de cositor cu plumb se îmbolnăveau de la aciditatea sucului care dizolva plumbul, nu de la fruct. Așa a căpătat biata roșie faima nedreaptă de „măr al morții”.

Știai că în Anglia secolelor XVII–XVIII exista o taxă pe ferestre? Cine avea mai multe ferestre plătea mai mult, așa că mulți proprietari au zidit pur și simplu deschiderile ca să scape de dare. Se spune că de la casele întunecoase, lipsite de lumină, ar veni expresia englezească „daylight robbery” (jaf la lumina zilei).

Știai că, în orașele medievale, culoarea hainelor spunea limpede cine ești? Existau legi ale luxului care interziceau oamenilor de rând să poarte purpuriu, blănuri scumpe sau anumite mătăsuri, rezervate nobilimii. Cine încălca regula putea plăti amendă, fiindcă îmbrăcămintea era, de fapt, o carte de identitate purtată pe umeri.

Știai că în Evul Mediu oamenii dormeau adesea în două reprize? Se culcau la lăsarea întunericului, se trezeau pe la miezul nopții pentru un ceas-două de rugăciune, discuții sau treburi, apoi adormeau iar până în zori. Acest „somn segmentat” a dispărut treptat odată cu iluminatul artificial, care a lungit serile.

Știai că parfumurile grele ale Renașterii aveau și un rost practic? Într-o vreme când baia era rară, iar orașele miroseau a canal deschis, apele înmiresmate și buchetele de flori purtate la brâu, numite „nosegay”, aveau menirea să acopere duhoarea și, credeau oamenii, să țină departe bolile aduse de „aerul stricat”. Igiena mirosului era, pentru ei, aproape o formă de medicină.

Știai că prima linie de metrou din lume, deschisă la Londra în 1863, funcționa cu locomotive pe abur? Călătorii coborau sub pământ în tuneluri pline de fum și funingine, iar aerisirea era o problemă serioasă până la trecerea la tracțiunea electrică. Cu toate acestea, oamenii au îmbrățișat noutatea, iar în primul an s-au făcut milioane de călătorii.

Știai că, înainte de standardizarea căilor ferate, fiecare oraș își ținea propria oră după soare? Amiaza era când soarele stătea drept deasupra, așa că două localități vecine puteau avea ceasuri diferite cu câteva minute. Trenurile, care cereau orare exacte, au împins lumea spre fusurile orare de astăzi, unificând timpul pe regiuni întregi.

Știai că zahărul a fost cândva atât de scump încât se ținea sub cheie și se oferea în cantități mici drept semn de bogăție? În Europa medievală și la începutul epocii moderne, el se vindea la farmacie, ca un leac, iar o pâine conică de zahăr era un cadou de mare preț. Abia plantațiile din colonii au făcut ca dulcele să ajungă pe masa oamenilor de rând.

Știai că perucile pudrate din secolul al XVIII-lea cereau o îngrijire pe cât de migăloasă, pe atât de mirositoare? Ele se ungeau cu grăsime animală ca să țină pudra, atrăgeau praful și uneori chiar insectele, iar doamnele foloseau bețișoare speciale ca să se scarpine sub coafură. Moda cerea sacrificii, iar igiena venea abia în urmă.

Știai că, în vremuri când hârtia igienică nu exista, romanii foloseau un burete fixat pe un băț, ținut într-un vas cu apă sărată sau oțet, folosit în comun în latrinele publice? Latrinele erau locuri sociale, cu bănci de piatră una lângă alta, unde oamenii stăteau de vorbă. Curățenia intimă avea, pe atunci, cu totul alte reguli decât astăzi.

Știai că bancnotele de hârtie au apărut întâi în China, cu multe secole înaintea Europei? Negustorii, sătui să care greutăți de monede de metal, au început să folosească înscrisuri de încredere, iar statul a preluat ideea, tipărind bani de hârtie încă din vremea dinastiei Song. Călătorii europeni de mai târziu au privit cu uimire hârtia care ținea loc de aur.

Știai că ceaiul de după-amiază, atât de englezesc, ar fi fost pus la cale de o ducesă flămândă? Se spune că Anna, ducesă de Bedford, obosită de golul dintre prânz și cina târzie, cerea pe la ora cinci ceai cu pâine și unt, iar obiceiul de a-și chema prietenele la această gustare a prins repede în înalta societate. Astfel s-a născut un ritual devenit simbol al Angliei.

Știai că multe orașe medievale erau împrejmuite cu ziduri nu doar de teama dușmanilor, ci și pentru vamă? La porți se plătea o taxă pentru mărfurile aduse la vânzare, iar noaptea porțile se închideau, lăsând afară pe cei întârziați. Cine ajungea prea târziu trebuia să aștepte zorii pe dinafara zidurilor, uneori la un han de la marginea drumului.

Știai că, la începuturile ei, școala de stat obligatorie a stârnit împotrivire tocmai la sate? Multe familii țărănești aveau nevoie de brațele copiilor la câmp și la animale, așa că trimiterea lor la carte însemna o pierdere greu de suportat. De aceea, în multe locuri, vacanțele lungi de vară au fost potrivite anume pe timpul muncilor agricole.

Știai că oglinzile mari și limpezi erau cândva un lux de neînchipuit? Meșterii venețieni din insula Murano păstrau cu strășnicie secretul fabricării lor, iar o oglindă bună putea costa cât un tablou de preț. Se povestește că regele Franței a vrut atât de mult secretul, încât a atras meșteri venețieni la curtea sa pentru a-și împodobi galeria oglinzilor.

Știai că roata a fost inventată mai întâi pentru olărit, nu pentru transport? Cele mai vechi roți de olar cunoscute apar în Mesopotamia în jurul anului 3500 î.Hr., iar roata de car urmează abia câteva secole mai târziu. Vreme de milenii, oamenii mutaseră poveri uriașe fără roți, folosind sănii și buturugi rostogolite dedesubt.

Știai că unele dintre cele mai vechi texte scrise din lume nu sunt poeme sau legi, ci socoteli de negustor? Tăblițele de lut din Uruk, vechi de peste cinci mii de ani, notează cantități de orz, bere și oi. Scrisul s-a născut, se pare, nu din dorința de a povesti, ci din nevoia de a ține contabilitatea.

Știai că hârtia a fost ținută secretă de chinezi vreme de secole? Tradiția atribuie perfecționarea ei demnitarului Cai Lun, în jurul anului 105 d.Hr. Se spune că europenii au deprins meșteșugul abia după bătălia de la Talas, din 751, când prizonieri chinezi ar fi dezvăluit taina fabricării hârtiei lumii islamice.

Știai că busola a fost folosită de chinezi mai întâi pentru ghicit și pentru orientarea caselor, nu pentru corăbii? Instrumente magnetice apar în China încă din perioada dinastiei Han, sub forma unei linguri de magnetit care se rotea pe o tăbliță. Abia mult mai târziu acul magnetic a ajuns să călăuzească navigatorii pe mări.

Știai că praful de pușcă a fost descoperit, după toate probabilitățile, de alchimiști chinezi care căutau elixirul nemuririi? În loc de viață veșnică, amestecul de salpetru, sulf și cărbune a dat o pulbere ce ardea și exploda. Primele rețete apar în texte din perioada dinastiei Tang, iar ironia rămâne că leacul căutat pentru a înfrânge moartea a devenit o unealtă a ei.

Știai că, înainte de ceasul mecanic, mănăstirile măsurau timpul cu ceasornice de apă și cu lumânări gradate? Ceasul mecanic cu greutăți apare în Europa spre sfârșitul secolului al XIII-lea, iar la început nu avea nici măcar cadran sau ace: doar bătea un clopot ca să cheme călugării la rugăciune. De acolo vine și cuvântul englezesc clock, din latinescul pentru clopot.

Știai că prima carte tipărită de Johannes Gutenberg cu litere mobile a fost Biblia, în jurul anului 1455? Din tirajul de aproximativ 180 de exemplare s-au păstrat până azi vreo 49, iar unele dintre ele sunt considerate printre cele mai scumpe cărți din lume. Gutenberg însuși a ajuns dator și a pierdut controlul asupra tiparniței sale într-un proces cu creditorul său.

Știai că, mult înaintea lui Gutenberg, în Coreea se tipărea deja cu litere mobile din metal? Cartea budistă Jikji, tipărită în 1377, este recunoscută drept cel mai vechi volum păstrat, realizat cu caractere metalice mobile, cu aproape opt decenii înaintea Bibliei de la Mainz. Un singur volum din ea supraviețuiește astăzi, păstrat la Paris.

Știai că Thomas Edison nu a inventat becul, ci l-a făcut practic? Filamente electrice care produceau lumină existau de dinaintea lui, dar ardeau prea repede. Meritul lui Edison și al echipei sale a fost găsirea unui filament durabil și, mai ales, construirea unui întreg sistem de generare și distribuție a electricității care să facă becul folositor în case.

Știai că cererea de brevet pentru telefon a lui Alexander Graham Bell a ajuns la oficiu în aceeași zi cu o cerere a lui Elisha Gray, pe 14 februarie 1876? Bell a fost înregistrat cu doar câteva ore înaintea rivalului său. Această coincidență de câteva ore a dus la unul dintre cele mai celebre litigii de brevet din istorie.

Știai că expresia bug, folosită pentru erorile din calculatoare, a fost legată de o insectă reală? În 1947, tehnicienii care lucrau la calculatorul Harvard Mark II au găsit o molie prinsă într-un releu și au lipit-o în jurnalul de lucru cu notația că este primul caz real de gândac găsit. Termenul de bug pentru defecțiuni era însă folosit de ingineri, printre care și Edison, cu mult înainte.

Știai că cel mai vechi mecanism cu roți dințate cunoscut, un adevărat calculator astronomic, a fost găsit într-o epavă din Marea Egee? Mecanismul de la Antikythera, datat în jurul secolului al II-lea î.Hr., putea prezice pozițiile Soarelui, ale Lunii și eclipsele. Complexitatea lui nu a mai fost egalată în Europa vreme de peste o mie de ani.

Știai că nasturele, obiect pe care îl atingem zilnic fără să ne gândim, a rămas multă vreme doar podoabă? Nasturi decorativi existau din antichitate, dar butoniera care îi face cu adevărat folositori pentru încheiat haine apare în Europa abia în Evul Mediu târziu, prin secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Până atunci hainele se prindeau mai ales cu fibule, șireturi și agrafe.