Istorie

Știai că, atunci când Cristofor Columb a plecat spre vest în 1492, greșeala lui era una uriașă la calcul? El credea că distanța dintre Insulele Canare și Asia era de doar câteva mii de kilometri, subestimând grav circumferința Pământului. Din fericire pentru el, o lume întreagă necunoscută i-a apărut în cale, tocmai acolo unde își închipuia el Asia.

Știai că Cristofor Columb a murit convins că ajunsese în Asia, nu într-un continent nou? Până la moartea sa, în 1506, el a numit locurile descoperite „Indii”, de unde vine și numele de indieni dat locuitorilor. Continentul avea să poarte însă numele altui navigator, Amerigo Vespucci, care a intuit că era vorba de un „Lume Nouă”.

Știai că Ferdinand Magellan, cel care a organizat prima expediție de ocolire a lumii, nu a apucat să încheie el însuși călătoria? A fost ucis în 1521 în Filipine, în insula Mactan, într-o luptă cu localnicii conduși de Lapu-Lapu. Ocolul complet al Pământului a fost dus la capăt de secundul său, Juan Sebastián Elcano.

Știai că din cele cinci corăbii și aproximativ 270 de oameni cu care a plecat Magellan în 1519, s-a întors doar o singură navă, Victoria, cu doar 18 supraviețuitori în 1522? Trei ani de foamete, boli, furtuni și lupte secaseră expediția aproape complet. Totuși, încărcătura de mirodenii adusă de acea singură corabie a acoperit costul întregii expediții.

Știai că marinarii lui Magellan, întorși acasă, au descoperit că pierduseră o zi întreagă din calendar? Ținând jurnale scrupuloase la bord, socoteau că e o anumită dată, dar în Europa era cu o zi mai târziu. Cauza era necunoscută atunci: prin navigarea neîntreruptă spre vest, ei „câștigaseră” o zi, fenomen ce a dus mai târziu la ideea liniei internaționale de schimbare a datei.

Știai că Vasco da Gama a fost primul european care a ajuns în India pe mare, ocolind Africa, în 1498? Călătoria dus-întors a durat mai bine de doi ani și a costat viața multor marinari din cauza scorbutului. Deschiderea acestei rute a dat Portugaliei controlul comerțului cu mirodenii și a schimbat pentru totdeauna echilibrul economic al Europei.

Știai că scorbutul, boala provocată de lipsa vitaminei C, a fost multă vreme cel mai mare ucigaș al marinarilor din epoca marilor explorări? În lungile călătorii fără fructe și legume proaspete, gingiile sângerau, dinții cădeau și rănile vechi se redeschideau. Se estimează că boala a ucis mai mulți marinari decât furtunile și luptele la un loc.

Știai că schimbul columbian a mutat între continente nu doar plante și animale, ci și boli, cu efecte devastatoare? Din America au ajuns în Europa cartoful, roșia, porumbul și ciocolata, iar din Lumea Veche au venit calul, vaca și grâul. Însă bolile aduse de europeni, precum variola, au decimat populațiile băștinașe care nu aveau imunitate față de ele.

Știai că roșia, ajunsă din America în Europa, a fost multă vreme privită cu suspiciune și considerată otrăvitoare? Făcând parte din aceeași familie botanică cu unele plante toxice, ea a fost cultivată la început doar ca plantă ornamentală. Au trecut zeci de ani până când italienii și spaniolii au început să o folosească în bucătărie.

Știai că, înainte de marile explorări, europenii nu cunoșteau busola magnetică, dar chinezii o foloseau deja de secole? Cunoștințele despre acul magnetic care arată spre nord au ajuns treptat în Europa prin lumea arabă și mediteraneană. Fără busolă, navigarea departe de coastă, pe cer înnorat, ar fi fost aproape imposibilă.

Știai că hărțile medievale și cele de la începutul epocii moderne aveau adesea, în zonele necunoscute, monștri marini și avertismente? Ideea că vechile hărți spuneau „aici sunt lei” sau „aici sunt balauri” este în mare parte o legendă, dar o singură hartă cunoscută, globul Lenox de la începutul secolului al XVI-lea, poartă inscripția în latină „HC SVNT DRACONES”, adică „aici sunt dragoni”.

Știai că Marco Polo a petrecut, după relatările sale, mai bine de 20 de ani călătorind prin Asia și în slujba marelui han Kublai? Cartea despre călătoriile sale, dictată în închisoare unui coleg de celulă, a fascinat Europa și a fost citită și de Columb. Chiar dacă unele detalii sunt exagerate sau nesigure, ea a aprins imaginația generațiilor de exploratori.

Știai că Tratatul de la Tordesillas, semnat în 1494, a împărțit lumea neeuropeană între Spania și Portugalia printr-o simplă linie trasată pe hartă? Papa a mijlocit împărțirea unui meridian în Oceanul Atlantic: la vest de linie era pentru Spania, la est pentru Portugalia. Astfel s-a explicat mai târziu de ce Brazilia vorbește portugheză, iar restul Americii de Sud, spaniolă.

Știai că problema determinării longitudinii pe mare a rămas nerezolvată sute de ani și a costat multe vieți? Latitudinea se putea afla ușor după stele, dar poziția est-vest cerea măsurarea exactă a timpului, imposibilă cu ceasurile de atunci pe o corabie legănată. Abia în secolul al XVIII-lea, ceasornicarul John Harrison a construit cronometrul care a rezolvat enigma.

Știai că micuța caravelă, corabia preferată a exploratorilor portughezi și spanioli, era prețuită tocmai pentru că era ușoară și maniabilă? Cu velele ei triunghiulare, putea naviga relativ bine împotriva vântului și înainta pe ape puțin adânci, aproape de coastă. Două dintre cele trei corăbii ale lui Columb, Niña și Pinta, erau caravele.

Știai că, în lungile călătorii pe mare, timpul se măsura cu o clepsidră de nisip întoarsă la fiecare jumătate de oră de un mus, un băiat de corabie? De numărul de întoarceri depindea schimbul de gardă și calculul aproximativ al drumului parcurs. Dacă băiatul adormea sau întorcea clepsidra prea devreme, socoteala întregii navigații putea fi dată peste cap.

Știai că mirodeniile precum piperul, scorțișoara și cuișoarele erau atât de scumpe în Europa medievală și modernă timpurie încât erau plătite uneori la greutate aproape ca aurul? Tocmai goana după aceste condimente a împins Portugalia și Spania să caute rute maritime directe spre Asia. Marile explorări au pornit, în bună măsură, din dorința de a scăpa de intermediarii care scumpeau piperul.

Știai că Johannes Gutenberg nu a inventat de la zero tiparul, ci geniul lui a stat în combinarea mai multor idei? A adaptat presa folosită pentru struguri și ulei, a turnat litere metalice mobile într-un aliaj de plumb, staniu și antimoniu și a creat o cerneală pe bază de ulei care se prindea de metal. Abia împreună, aceste piese au dat naștere tiparului european, în jurul anului 1450.

Știai că faimoasa Biblie de la Gutenberg poartă și numele de „Biblia cu 42 de rânduri”? Denumirea vine chiar de la numărul de rânduri de pe fiecare coloană a paginii. Se crede că au fost tipărite în jur de 180 de exemplare, dintre care astăzi mai supraviețuiesc doar vreo 49, întregi sau fragmentare.

Știai că Gutenberg și-a pierdut propria invenție într-un proces? Finanțatorul său, Johann Fust, i-a împrumutat bani, iar când Gutenberg nu a putut plăti la timp, Fust l-a dat în judecată și a câștigat, în 1455, atelierul și utilajele. Astfel, omul care a schimbat lumea a rămas practic fără tiparnița pe care o construise.

Știai că textele tipărite în Europa înainte de 1 ianuarie 1501 au un nume special, „incunabule”? Cuvântul vine din latinescul „incunabula”, care înseamnă „leagăn” sau „scutece”, sugerând copilăria tiparului. Se estimează că din acea perioadă de pionierat s-au păstrat zeci de mii de ediții diferite.

Știai că răspândirea tiparului a fost fulgerătoare? De la un singur atelier la Mainz, în jurul lui 1450, meșteșugul a ajuns în doar o jumătate de secol în peste 250 de orașe europene. Se apreciază că până în anul 1500 fuseseră deja tipărite milioane de cărți, mai multe decât copiaseră scribii Europei în tot mileniul dinainte.

Știai că Veneția a devenit repede capitala tiparului european? Aici a activat Aldus Manutius, care a înființat celebra tipografie Aldină și a lansat cărțile de format mic „octavo”, strămoașele cărții de buzunar. Tot atelierului său i se datorează popularizarea literelor italice, croite spre a economisi spațiu și a imita scrisul de mână elegant.

Știai că familia Medici a pornit nu din sânge nobil, ci din bănci? Averea lor a venit din banca fondată la Florența, care a ajuns cea mai puternică din Europa secolului al XV-lea și bancher chiar al papilor. Cu banii câștigați din negoț și finanțe, ei au ajuns să susțină o parte însemnată din arta și cultura Renașterii.

Știai că Lorenzo de Medici, supranumit „il Magnifico”, a fost mai degrabă un rafinat protector al artelor decât un om de afaceri priceput? Sub oblăduirea lui, la Florența au fost sprijiniți artiști și gânditori, iar un tânăr pe nume Michelangelo ar fi locuit chiar în casa familiei. În schimb, sub conducerea sa banca Medici a intrat în declin.

Știai că familia Medici a dat Bisericii patru papi? Doi dintre ei, Leon al X-lea și Clement al VII-lea, au condus Roma tocmai în furtunosul secol al XVI-lea, în plină Reformă. Astfel, o familie de bancheri florentini a ajuns să pună mâna, de mai multe ori, chiar pe cârma Bisericii Catolice.

Știai că Cosimo de Medici a trimis agenți prin toată Europa și Orientul ca să vâneze manuscrise antice uitate? Cărturarii pe care i-a sprijinit au adunat texte grecești și latinești pierdute, iar el a pus bazele bibliotecii Laurenziana din Florența. Această sete de recuperare a antichității a fost inima însăși a umanismului renascentist.

Știai că, după căderea Constantinopolului în 1453, mulți învățați bizantini au fugit în Italia aducând cu ei manuscrise grecești? Ei au adus și cunoașterea limbii grecești vechi, aproape uitată în Apus. Această migrație a dat un imbold uriaș studiului lui Platon și al filozofilor antici, hrănind Renașterea florentină.

Știai că umaniștii Renașterii au inventat, oarecum din greșeală, ideea de „Ev Mediu”? Ei priveau propria epocă drept o renaștere a strălucirii antice și numeau disprețuitor „epoca de mijloc” veacurile dintre Antichitate și vremea lor. Astfel, chiar termenul „medieval” s-a născut din mândria oamenilor Renașterii.

Știai că cea mai veche carte tipărită păstrată integral, cu dată sigură, nu este europeană, ci chineză? Este vorba despre „Sutra Diamantului”, tipărită cu blocuri de lemn în anul 868, cu aproape șase secole înaintea lui Gutenberg. Ea a fost descoperită într-o peșteră de la Dunhuang și se află astăzi la British Library.