Artă

Despre viața lui Hieronymus Bosch se știu foarte puține și nu s-a păstrat niciun desen sau scriere de-a lui care să explice simbolistica bizară a lucrărilor sale. Numele său real era Jheronimus van Aken, iar „Bosch” vine de la orașul natal, 's-Hertogenbosch, din Brabant, pe care l-a semnat pe pânze pentru a se distinge.

Odilon Redon și-a împărțit cariera în două perioade contrastante: mai întâi „les noirs”, desene și litografii în cărbune și negru, populate de creaturi stranii și ochi plutitori; apoi, spre 1890, o explozie de culoare în pasteluri și uleiuri cu flori și zei. Trecerea de la întuneric la lumină a fost una dintre cele mai spectaculoase metamorfoze din pictura simbolistă.

Fernand Khnopff, marele simbolist belgian, folosea adesea chipul surorii sale Marguerite ca model pentru figurile enigmatice și distante din tablourile sale. Fața ei rece, aproape mască, revine în lucrare după lucrare, dând operei lui acel aer de mister și interiorizare specific Simbolismului.

„Cei săraci pe malul mării” (perioada albastră a lui Puvis de Chavannes și influența murală) a marcat generația simbolistă, dar mai puțin știut e că Pierre Puvis de Chavannes picta pânze uriașe cu tonuri palide, aproape de frescă, deși lucra în ulei. Culorile stinse și compozițiile calme l-au făcut model pentru Gauguin, Seurat și tinerii de la Nabis.

„Salomeea dansând în fața lui Irod” a lui Gustave Moreau l-a fascinat pe scriitorul Joris-Karl Huysmans, care i-a dedicat pagini întregi în romanul „À rebours”. Moreau lucra cu straturi minuțioase de detaliu, aur și pietre prețioase pictate, încât personajul devenea aproape o bijuterie, o icoană a decadenței, exact ce căuta literatura simbolistă a vremii.

Simbolismul (sfârșitul secolului XIX) a respins realitatea vizibilă în favoarea viselor, miturilor și stărilor interioare, sugerând idei prin imagini enigmatice. Îl recunoști după atmosfera onirică și misterioasă; Gustave Moreau și Odilon Redon sunt reprezentanți.