Artă

Emil Nolde, unul dintre marii expresioniști germani, a dus acuarela spre o intensitate cromatică rareori atinsă: uda hârtia din belșug și lăsa pigmenții puternici să se contopească și să curgă, obținând flori și ceruri de o strălucire aproape incandescentă. Culorile lui saturate par a arde chiar din transparența mediului.

Emil Nolde, unul dintre marii expresioniști germani, a fost interzis de regimul nazist să mai picteze, fiind considerat un artist „degenerat”. În anii aceia a creat pe ascuns sute de mici acuarele pe care le-a numit el însuși „picturi nepictate”, tocmai fiindcă acuarela, tăcută și rapidă, nu lăsa mirosul de ulei care l-ar fi trădat.

Multe pânze ale membrilor „Die Brücke” au fost declarate „artă degenerată” (Entartete Kunst) de regimul nazist, iar în 1937 sute de lucrări expresioniste au fost confiscate din muzeele germane. Emil Nolde, deși fusese el însuși membru al partidului nazist, a avut peste o mie de opere confiscate și i s-a interzis să picteze.

Ernst Ludwig Kirchner a semnat multe lucrări cu monograme și a datat unele pânze mai devreme decât fuseseră create de fapt, pentru a-și consolida rolul de pionier al expresionismului. Această manipulare a datelor a fost documentată de istoricii de artă care i-au studiat opera.

Expresionismul redă emoțiile și angoasa interioară prin deformarea formelor și culori intense. Norvegianul Edvard Munch a anticipat curentul cu „Strigătul” (1893), în care peisajul însuși pare că vibrează de neliniște.