Artă

În timpul primei sale călătorii spre Italia, prin 1494-1495, Dürer a traversat Alpii și a pictat pe drum o serie de acuarele cu peisaje montane și văi. Aceste studii alpine sunt considerate printre primele peisaje pure de acest fel din arta europeană, realizate din pură plăcere de a privi și a nota locul. Ele anticipează cu secole pasiunea romanticilor pentru munte.

Théodore Géricault, autorul „Plutei Meduzei”, a fost și un litograf pasionat. În timpul șederii sale la Londra, între 1820 și 1821, a realizat o serie de litografii cu scene de stradă și cai care i-au consolidat reputația. El se numără printre primii mari pictori romantici francezi care au luat în serios noua tehnică drept mijloc de expresie artistică, nu doar de reproducere.

Ingres a fost elevul cel mai fidel al lui Jacques-Louis David și a purtat toată viața steagul „liniei” împotriva „culorii” susținute de romanticul Delacroix. Pentru Ingres, desenul era „probitatea artei”, iar el își corecta neîncetat propriile pânze, revenind uneori după ani asupra aceleiași teme, precum baia turcească.

Multe dintre marile pânze romantice, printre care „Pluta Meduzei”, s-au întunecat și au fisurat în timp din pricina bitumului, un pigment brun folosit pentru umbre adânci care nu se usucă niciodată complet. Frumusețea sumbră căutată de pictori a devenit astfel o problemă cronică de conservare pentru muzee.

În Romantism, englezul J.M.W. Turner a pictat furtuni, mări și cețuri luminoase în care formele aproape se dizolvă în culoare și lumină, anticipând cu decenii pictura modernă.

Romantismul german e reprezentat de Caspar David Friedrich, ale cărui peisaje cu siluete singuratice în fața naturii imense („Călător deasupra mării de ceață”) exprimă sentimentul de mister și de sublim specific curentului.