Oameni

Știai că, atunci când se apuca să compună, Ludwig van Beethoven își turna adesea apă rece pe mâini și pe cap, uneori atât de multă încât uda podeaua și se scurgea la vecinii de dedesubt? Credea că răcoarea îi limpezește mintea și îi stârnește ideile muzicale.

Știai că scriitorul Honoré de Balzac bea cantități uriașe de cafea neagră, uneori zeci de cești pe zi, ca să scrie nopți întregi? Ba chiar mesteca boabe de cafea zdrobite pe stomacul gol, o metodă pe care o descria ca pe un adevărat asalt al minții asupra hârtiei.

Știai că poetul Friedrich Schiller ținea în sertarul biroului mere putrede, pentru că mirosul lor de fermentare îl ajuta, spunea el, să lucreze? Soția sa a povestit că prietenul lor Goethe, deschizând odată sertarul, aproape că a leșinat de la duhoare, în vreme ce Schiller lucra liniștit.

Știai că filosoful Jean-Jacques Rousseau își scria unele dintre cele mai limpezi pagini stând cu capul descoperit în plin soare de amiază? Susținea că razele fierbinți îi aprind gândirea, iar când nu putea ieși afară, se plimba prin cameră ore în șir, dictându-și frazele cu voce tare.

Știai că matematicianul Paul Erdős nu a avut o casă și nici o slujbă statornică, ci și-a petrecut viața călătorind cu o valiză de la un coleg la altul pentru a rezolva probleme împreună? Numea copiii „epsiloni”, muzica „zgomot” și obișnuia să apară la ușa cuiva anunțând că „mintea lui e deschisă”.

Știai că inventatorul Nikola Tesla avea o adevărată obsesie pentru cifra trei și evita numerele care nu se împărțeau la ea? Înainte de a intra într-o clădire, ocolea uneori cvartalul de trei ori, iar la masă cerea un teanc de șervete pe care le număra cu grijă.

Știai că scriitorul Victor Hugo, ca să nu cedeze ispitei de a ieși din casă și să termine odată o carte, i-a cerut servitorului să îi ia toate hainele și să nu i le dea înapoi până la un anumit termen? Rămas doar cu un șal mare, a fost silit să stea la birou și a scris fără întrerupere.

Știai că compozitorul Erik Satie deținea zeci de umbrele identice și nenumărate gulere de catifea, dar nimeni nu i-a văzut niciodată casa în timpul vieții? Abia după moartea sa, prietenii au descoperit camera plină de pachete nedeschise, umbrele și partituri ascunse chiar și în spatele pianului.

Știai că filosoful Arthur Schopenhauer își lua masa aproape zilnic la același han din Frankfurt, însoțit mereu de câinele său pudel, pe care îl chema „Atma”, un cuvânt din filosofia indiană care înseamnă suflet universal? Când câinele se purta rău, se spune că îl mustra numindu-l „om”, cel mai aspru reproș din vocabularul său.

Știai că pictorul Salvador Dalí folosea un truc ciudat ca să prindă imaginile de la granița somnului? Ațipea într-un fotoliu ținând o lingură deasupra unei farfurii de metal, iar când adormea de-a binelea, lingura cădea cu zgomot și îl trezea, salvând viziunea de o clipă.

Știai că muzicianul Glenn Gould cânta la pian așezat pe un scăunel jos, construit de tatăl său, pe care l-a folosit toată viața până s-a tocit complet? Îl lua cu el la fiecare concert și înregistrare, iar când scaunul s-a stricat, a preferat să cânte pe rama goală decât să renunțe la el.

Știai că scriitorul Charles Dickens purta cu el, oriunde mergea, o busolă mică pentru a se asigura că dormea mereu cu capul spre nord? Credea că alinierea cu câmpul magnetic al Pământului îi îmbunătățește somnul și creativitatea, iar în camerele de hotel muta patul până se potrivea.

Știai că filosoful și matematicianul Ludwig Wittgenstein, la apogeul faimei sale la Cambridge, a renunțat la totul ca să devină, pe rând, învățător de țară într-un sat austriac și grădinar la o mănăstire? A moștenit o avere uriașă de la tatăl său industriaș, dar a dat-o toată, considerând că banii i-ar strica prietenii și liniștea gândirii.

Știai că scriitoarea Agatha Christie își născocea cele mai bune intrigi criminale în timp ce mânca mere în cadă și că nu a avut niciodată un birou propriu-zis? Scria oriunde apuca, pe orice masă liberă, iar mult timp în chestionarele oficiale a refuzat să treacă „scriitoare” la profesie, punând „casnică”.

Știai că savantul Isaac Newton, atât de absorbit de calcule, a uitat odată complet să mănânce, iar pisica i-ar fi mâncat prânzul lăsat pe masă? În anii tulburi de studiu obsesiv, se povestește că uneori rămânea zile întregi în cameră, mâncând puțin și dormind și mai puțin.

Știai că poeta Emily Dickinson și-a petrecut ultimii ani aproape fără să iasă din casa părintească, îmbrăcată mai mereu în alb, și adesea vorbea cu musafirii din camera alăturată, prin ușa întredeschisă? Din aproape optsprezece sute de poezii, doar o mână au fost tipărite în timpul vieții, restul fiind găsite după moarte, cusute cu grijă în caiete de mână.

Știai că Walt Disney a fost concediat de la un ziar din Kansas City fiindcă redactorul-șef i-a spus că „îi lipsește imaginația și nu are idei bune”? Peste ani, primul lui studio de animație, Laugh-O-Gram, a dat faliment, iar el a ajuns să doarmă în birou și să se spele într-o gară. Din acea sărăcie a plecat spre California cu câțiva dolari în buzunar.

Știai că Vincent van Gogh a vândut, după toate probabilitățile, o singură pictură în timpul vieții — „Via roșie” — deși a lăsat în urmă peste 800 de tablouri? A trăit din banii trimiși de fratele său Theo și a început să picteze serios abia în jurul vârstei de 27 de ani, după ce eșuase ca negustor de artă, ca profesor și ca predicator.

Știai că manuscrisul primului roman cu Harry Potter a fost respins de vreo douăsprezece edituri înainte ca micuța Bloomsbury să-l accepte? Se spune că decizia a înclinat balanța după ce fiica de opt ani a directorului a citit primul capitol și a cerut nerăbdătoare să afle ce urmează. J.K. Rowling scria pe atunci în cafenele, mamă singură care trăia din ajutor social.

Știai că Thomas Edison a fost trimis de la școală după doar câteva luni, un învățător considerându-l „confuz” și greu de instruit? Mama lui, fostă învățătoare, l-a luat acasă și l-a educat singură, hrănindu-i curiozitatea cu cărți de știință. El însuși spunea mai târziu că ei îi datorează tot ce a devenit.

Știai că Abraham Lincoln a avut în total mai puțin de un an de școală formală, adunat din bucăți, și că a învățat aproape totul singur, citind la lumina focului cărți împrumutate? A dat faliment cu o prăvălie în tinerețe și a purtat ani buni povara acelei datorii, pe care a plătit-o cu conștiinciozitate până la ultimul ban.

Știai că Charles Dickens a fost scos din școală la doisprezece ani și trimis să muncească într-o fabrică de cremă de ghete, lipind etichete pe borcane câte zece ore pe zi, în timp ce tatăl său era închis pentru datorii? Umilința acelor luni l-a marcat toată viața și a răzbătut apoi în copiii chinuiți din romanele lui.

Știai că Colonelul Harland Sanders a început să vândă rețeta de pui prăjit abia trecut bine de șaizeci de ani, după ce o autostradă nouă ocolise micul lui restaurant și îl lăsase aproape falit? Se spune că a bătut la ușile a sute de localuri până a găsit primii care să-i cumpere ideea, mulțumindu-se cu câțiva cenți pe porție.

Știai că Albert Einstein a picat, la șaisprezece ani, examenul general de admitere la Politehnica din Zürich, deși strălucise la matematică și fizică? A fost sfătuit să mai facă un an de liceu într-un orășel elvețian, iar apoi a intrat. Ideea că „a fost slab la matematică” este însă un mit — el a stăpânit-o de mic.

Știai că, în tinerețe, Oprah Winfrey a fost mutată de la un post de televiziune din Baltimore, unde fusese scoasă din emisiunea de știri fiindcă, spuneau șefii, „se implica prea emoțional” în relatări? Acea „slăbiciune” a devenit chiar puterea ei atunci când a fost trecută la un talk-show de dimineață, care a explodat aproape imediat.

Știai că Steve Jobs a fost dat afară în 1985 din Apple, compania pe care el însuși o fondase într-un garaj? A numit mai târziu acea alungare „cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla”, fiindcă l-a eliberat să înceapă de la zero cu NeXT și Pixar — iar întoarcerea lui la Apple a schimbat lumea.

Știai că Henry Ford a condus la faliment două companii de automobile înainte de a treia, cea care avea să-i poarte numele și să pună lumea pe roți? Primii investitori și-au pierdut răbdarea cu obsesia lui pentru perfecțiune, iar el a rămas de câteva ori aproape fără nimic înainte să reușească.

Știai că Fiodor Dostoievski a fost condamnat la moarte pentru apartenența la un cerc de intelectuali și dus efectiv în fața plutonului de execuție? În ultima clipă a sosit grațierea țarului, care comuta pedeapsa în ani grei de ocnă în Siberia. Acele minute în care s-a crezut mort i-au însoțit apoi întreaga operă.

Știai că un profesor de muzică i-ar fi spus tânărului Enrico Caruso că nu are voce și că „sună ca vântul prin obloane”? Provenind dintr-o familie foarte săracă din Napoli, a cântat la început prin biserici și cafenele pentru câțiva bănuți, înainte de a deveni cel mai celebru tenor al epocii sale.

Știai că Agatha Christie și-a văzut primul roman respins de mai multe edituri și a așteptat aproape patru ani până când una a acceptat în sfârșit „Misterioasa afacere de la Styles”? Ea îl scrisese pornind de la un pariu cu sora ei, că poate ticlui o poveste polițistă în care cititorul să nu ghicească făptașul.