Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt s-a născut pe 14 septembrie 1769 la Berlin, în sânul unei familii prusace nobile, și a studiat la Frankfurt pe Oder, Göttingen, Hamburg și Freiberg, pregătindu-se cu rigurozitate pentru marile explorări care aveau să-i definească viața. Între 1799 și 1804 a întreprins o expediție monumentală în America de Sud și Centrală alături de botanistul Aimé Bonpland, cartografiind reliefuri, studiind flora, fauna, clima și magnetismul terestru cu o precizie revoluționară pentru epocă. Datele culese în cinci ani de călătorie au fost publicate în 30 de volume, iar sinteza sa grandioasă 'Kosmos' (1845–1862) a încercat să descrie unitatea întregii naturi, punând bazele geografiei moderne, ale biogeografiei și ale studiului climei. A trăit cea mai mare parte a vieții adulte la Paris, colaborând cu savanții francezi, și a revenit la Berlin abia la 60 de ani, devenind un ambasador al cunoașterii universale la curtea prusacă. A murit pe 6 mai 1859 la Berlin, la vârsta de 89 de ani, lăsând o moștenire care a influențat generații de oameni de știință, de la Charles Darwin până la ecologiștii contemporani.

Sfântul Clement a fost unul dintre cei dintâi episcopi ai Romei și este numărat între Părinții apostolici, ucenici ai Sfinților Apostoli. Tradiția Bisericii îl socotește al treilea ori al patrulea urmaș al Sfântului Apostol Petru pe scaunul Romei, iar unii Părinți îl leagă de acel Clement pomenit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni. Cea mai însemnată moștenire a sa este „Epistola către Corinteni”, scrisă spre a potoli o dezbinare din Biserica din Corint, una dintre cele mai vechi scrieri creștine păstrate în afara Noului Testament. Prin această epistolă, Sfântul Clement îndeamnă la pace, smerenie, ascultare și bună rânduială în Biserică, mărturisind rânduiala apostolică a slujirii. După tradiția Bisericii, a pătimit moarte mucenicească spre sfârșitul veacului întâi.

Camil Ressu s-a născut la 28 ianuarie 1880 la Galați, într-o familie de origine aromână, și a fost unul dintre marii maeștri ai picturii românești moderne. A studiat la Școlile de Arte Frumoase din București și Iași, iar apoi la München și Paris, la Academia Julian (1902–1908). Opera sa este dominată de compoziții monumentale cu țărani, surprinși cu vigoare plastică și demnitate, dar și de portrete puternice și scene de viață cotidiană. A fost profesor și rector al Academiei de Arte Frumoase din București (1930–1941), formând generații întregi de artiști, și a primit titlul de Artist al Poporului (1955) și calitatea de membru al Academiei Române (1956). S-a stins din viață la 1 aprilie 1962, la București.