Natură

Știai că geodele sunt niște pietre rotunde, cenușii și neînsemnate pe dinafară, dar care, spart, dezvăluie în golul dinăuntru o comoară de cristale strălucitoare, crescute încet dinspre pereți spre centru?

Știai că opalul își datorează jocul minunat de culori nu unor pigmenți, ci unor sfere mărunte și ordonate din interiorul lui, care descompun lumina așa cum o face o mulțime de mici curcubeie?

Știai că unele minerale par obișnuite la lumina zilei, dar sub o lampă ultravioletă strălucesc în verde, portocaliu sau albastru aprins, un fenomen numit fluorescență care i-a uimit dintotdeauna pe cercetători?

Știai că însuși cuvântul „fluorescență" vine de la mineralul fluorit, la care acest strălucire sub lumină specială a fost observată și numită pentru prima oară?

Știai că duritatea mineralelor se măsoară pe o scară cu zece trepte, numită scara Mohs, în care talcul cel moale stă la treapta întâi, iar diamantul, la treapta a zecea, poate zgâria orice altă piatră?

Știai că pe scara Mohs fiecare mineral poate zgâria doar pe cele aflate sub el, așa încât o simplă zgârietură a fost multă vreme cel mai la îndemână mijloc de a recunoaște pietrele?

Știai că multe fosile se formează atunci când o vietate îngropată în nămol se preface încet, atom cu atom, în piatră, apa strecurată printre rămășițe înlocuindu-le cu minerale până rămâne o copie pietrificată?

Știai că uneori nu rămâne din ființa dispărută decât urma ei în piatră, precum tiparul unei scoici, al unei frunze sau chiar al unor pași lăsați cândva în noroiul întărit de vreme?

Știai că granitul, din care sunt făcute multe trepte și monumente, se naște adânc sub pământ din magmă răcită foarte încet, iar tocmai răbdarea acestei răciri îngăduie cristalelor din el să crească destul de mari cât să le vezi cu ochiul liber?

Știai că marmura, atât de îndrăgită de sculptori, este de fapt o rocă calcaroasă transformată de căldura și presiunea din adâncul Pământului, care i-au dat cristalele fine și vinișoarele ei minunate?

Știai că unele cristale de cuarț cresc atât de mari și de limpezi încât par sloiuri de gheață, iar cei din vechime credeau chiar că sunt gheață veșnic înghețată, de unde le vine și numele de „cristal", din grecescul pentru gheață?

Știai că nici două cristale de zăpadă nu sunt la fel, dar toate au aceeași simetrie cu șase colțuri, fiindcă apa înghețată își așază mereu atomii după același tipar în formă de fagure?