Natură

Știai că unele flori își mint polenizatorii printr-o înfățișare mincinoasă? Orhideea-albină din bazinul mediteranean își modelează floarea încât să semene cu o femelă de albină și chiar răspândește un miros asemănător, ademenind masculii care, încercând s-o curteze, îi cară polenul din floare în floare. Este o negustorie a firii, în care planta plătește cu iluzie, nu cu nectar.

Știai că cea mai mare floare din lume miroase a hoit tocmai ca să fie polenizată? Rafflesia arnoldii din pădurile insulei Sumatra deschide o floare lată de peste un metru, fără frunze și fără tulpină proprie, care împrăștie un iz de carne stricată. Duhoarea nu este o întâmplare, ci o chemare vicleană pentru muștele care îi duc polenul mai departe.

Știai că unele plante își încredințează semințele furnicilor spre a le duce în lume? Multe flori de pădure, precum toporașii, poartă la sămânță un mic bulgăre gras și hrănitor numit elaiozom, pe care furnicile îl râvnesc. Ele cară sămânța până la mușuroi, mănâncă doar acel dar și lasă întreagă sămânța în pământul afânat și bogat, gata de răsărit.

Știai că brusturele a dat naștere unei mari născociri omenești? Ghimpii lui minusculi, încârligați la vârf, se agață de blana animalelor și de haine spre a-și purta semințele departe. Inginerul elvețian George de Mestral, privindu-i la microscop după o plimbare, a înțeles cum se prind și a plăsmuit din ei banda scai, arici cu cârlige care ține azi haine și încălțări.

Știai că nuca de cocos este o corabie plutitoare a firii? Învelișul ei fibros și cu goluri de aer o ține deasupra apei, iar valurile o pot purta săptămâni întregi și sute de kilometri peste ocean, până la un țărm nou unde prinde rădăcină. Așa și-a răspândit cocotierul semințele din insulă în insulă, fără altă corabie decât marea însăși.

Știai că boabele celei mai scumpe mirodenii sunt de fapt semințe rodite prin trudă de mână? Vanilia crește dintr-o orhidee ale cărei flori se deschid pentru o singură zi, iar în afara pădurilor din Mexic, unde o polenizează anume albine mărunte, fiecare floare trebuie atinsă de mâna omului spre a lega păstaia. Un tânăr sclav de pe insula Réunion, pe nume Edmond Albius, a găsit în anul 1841 chipul de a o poleniza cu un simplu bețișor.

Știai că smochinul și o viespe măruntă trăiesc de milioane de ani într-o legătură fără de care niciunul nu ar dăinui? Fructul smochinului nu este de fapt un fruct, ci un buchet de flori întors pe dinăuntru, iar polenul poate ajunge la ele doar prin viespea care se strecoară printr-o portiță îngustă. Fiecare soi de smochin sălbatic își are adesea viespea lui anume, potrivită ca o cheie la o broască.

Știai că arțarul își trimite semințele rotindu-se prin aer ca niște elice? Fiecare sămânță poartă o aripioară care, la cădere, se învârte iute și o ține în văzduh mai mult timp, lăsând vântul s-o poarte departe de trunchi. Firea a găsit acest zbor în vârtej cu milioane de ani înaintea elicopterelor, iar copiii îl privesc și azi cu mirare când aruncă semințele în sus.

Știai că unele semințe nu răsar decât după ce trec prin foc? În tufărișurile uscate ale Californiei și ale ținuturilor mediteraneene, multe plante au semințe care stau adormite în pământ până când căldura sau fumul unui incendiu le trezește la viață. Astfel, chiar pârjolul care mistuie pădurea veche pregătește, în cenușă, răsărirea celei noi.

Știai că un smochin din Sri Lanka este socotit cel mai bătrân copac sădit de mâna omului a cărui dată o cunoaștem cu precizie? Jaya Sri Maha Bodhi, un smochin sacru, a fost plantat la Anuradhapura în anul 288 înainte de Hristos dintr-o ramură adusă din India, iar de peste două mii de ani este îngrijit neîntrerupt. Din micul lăstar de atunci crește și azi un arbore ocrotit ca o comoară vie.

Știai că cel mai înalt copac cunoscut din lume este un sequoia veșnic verde (Sequoia sempervirens) numit „Hyperion”, descoperit în California? El măsoară peste 115 metri înălțime — mai mult decât un bloc de 35 de etaje.

Știai că arborii uriași numiți sequoia gigantică (Sequoiadendron giganteum) sunt considerați cele mai mari viețuitoare de pe uscat ca volum? Exemplarul „General Sherman” cântărește, după estimări, în jur de 1.900 de tone.

Știai că unul dintre cei mai bătrâni copaci din lume este un pin longeviv (Pinus longaeva) din Munții Albi ai Californiei, poreclit „Matusalem”? Vârsta lui este estimată la peste 4.800 de ani, adică era deja copac pe vremea marilor piramide egiptene.

Știai că poți afla vârsta unui copac numărând inelele din trunchi? Fiecare an lasă de obicei un inel: unul deschis, format primăvara-vara, și unul închis, format toamna — iar grosimea lor povestește dacă anul a fost ploios sau secetos.

Știai că știința care studiază inelele copacilor se numește dendrocronologie? Prin ea, cercetătorii pot reconstitui clima de acum sute și chiar mii de ani, ca și cum copacii ar fi ținut un jurnal al vremii.

Știai că arborii dintr-o pădure sunt legați între ei printr-o rețea subterană de ciuperci, numită micoriză? Firele fine ale ciupercilor se împletesc cu rădăcinile și ajută copacii să facă schimb de apă, minerale și hrană.

Știai că, prin această rețea de ciuperci din pământ, copacii bătrâni pot trimite zahăr și substanțe hrănitoare puieților tineri, umbriți și lipsiți de lumină? Cercetătorii au numit-o, cu drag, „internetul pădurii” (Wood Wide Web).

Știai că, în schimbul hranei pe care o primesc de la copaci prin rădăcini, ciupercile din micoriză dau arborelui apă și minerale culese din sol? Este o prietenie veche de milioane de ani, din care amândoi au de câștigat.

Știai că baobabul african își îngroașă trunchiul ca un butoi uriaș pentru a păstra apa? Un singur baobab poate stoca mii de litri în lemnul său spongios, ajutându-l să treacă prin lunile lungi de secetă.

Știai că baobabii ating vârste de peste o mie de ani? Din pricina trunchiului lor răsucit, cu crengile ridicate ca niște rădăcini, o veche legendă africană spune că zeii i-au plantat cu susul în jos.

Știai că arborele ginkgo biloba este numit „fosilă vie”? Neamul lui creștea pe Pământ încă de pe vremea dinozaurilor, iar frunza lui în formă de evantai a rămas aproape neschimbată de peste 200 de milioane de ani.

Știai că, la Hiroshima, câțiva arbori ginkgo aflați aproape de locul exploziei din 1945 au supraviețuit și au înmugurit din nou în primăvara următoare? De atunci, ginkgo este privit în Japonia ca un simbol al speranței și al vieții care renaște.

Știai că scoarța albă și subțire a mesteacănului se desprinde în foi ca hârtia? Popoarele din nordul lumii o foloseau odinioară drept material de scris și pentru a face vase și acoperișuri ușoare.

Știai că mesteacănul este unul dintre primii copaci care se așază pe un teren gol sau ars? Fiind iubitor de lumină și crescând repede, el pregătește pământul și umbra pentru copacii mai pretențioși care vin după el.

Știai că pădurea amazoniană este numită adesea „plămânul verde al planetei”? Ea acoperă o suprafață uriașă și adăpostește o parte însemnată din toate speciile de plante și animale de pe uscat.

Știai că prin fotosinteză frunzele preiau dioxid de carbon din aer și, cu ajutorul luminii soarelui, îl transformă în hrană, eliberând oxigenul pe care îl respirăm? Practic, copacii se hrănesc cu lumină și ne dăruiesc aerul curat.

Știai că verdele frunzelor vine de la clorofilă, substanța care prinde lumina soarelui? Toamna, când clorofila se retrage, ies la iveală culorile ascunse — galbenul și portocaliul — care erau acolo tot timpul, doar acoperite.

Știai că rășina scursă din rănile copacilor de rășinoase se poate întări și, îngropată milioane de ani, se preface în chihlimbar? Uneori, în bobul de chihlimbar rămâne prinsă câte o insectă mică, păstrată neatinsă din vremuri străvechi.

Știai că rășina nu curge fără rost? Ea este leacul copacului: acoperă rănile din scoarță, astupă crăpăturile și oprește insectele și ciupercile dăunătoare să pătrundă în lemn.

Știai că pădurile bătrâne, rămase neatinse de om, adăpostesc mult mai multă viață decât cele tinere? Copacii uscați și trunchiurile căzute, care putrezesc încet, hrănesc ciuperci, gândaci, păsări și nenumărate alte viețuitoare.