Credință

Căile Tale, Doamne, arată-mi și cărările Tale mă învață. Îndreptează-mă spre adevărul Tău și mă învață, că Tu ești Dumnezeu, Mântuitorul meu, și pe Tine Te-am așteptat toată ziua.

Nădăjduiește în Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și nădăjduiește în Domnul.

Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte. Puternică pe pământ va fi seminția lui; neamul celor drepți se va binecuvânta.

Întru pomenire veșnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme. Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se va teme.

Cei ce nădăjduiesc în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim.

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzește.

Adu-Ți aminte, Doamne, de David și de toată blândețea lui.

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție!

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște, și pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție!

Arătatu-Te-ai astăzi lumii, și lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm: Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veselește-te și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne dăruiește nouă și învierea.

Cel ce ai sfințit pântecele Fecioarei prin nașterea Ta, și mâinile lui Simeon le-ai binecuvântat precum se cădea, apucând înainte și acum ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule. Ci împacă întru războaie poporul Tău, și întărește pe stăpânitorii pe care i-ai iubit, Unule, Iubitorule de oameni.

Astăzi este începătura mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi împreună cu dânsul Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Împreună îngropându-ne Ție prin Botez, Hristoase Dumnezeul nostru, vieții celei fără de moarte ne-am învrednicit prin Învierea Ta; și cântând, strigăm: Osana Celui dintru înălțime, bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului!

Pe scaun în cer, pe mânz pe pământ fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, ai primit lauda îngerilor și cântarea pruncilor, care strigau Ție: Bine ești cuvântat Cel ce vii să chemi pe Adam!

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le.

De Te-ai și pogorât în mormânt, Cel ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit și ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, femeilor mironosițe grăind: Bucurați-vă! Și apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuți ridicare.

Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.

Binecuvântat ești, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt, și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ție!

Schimbatu-Te-ai la Față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ție!

Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.

Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.

Împărăteasa mea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi nevoia mea, vezi necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni izgonește de la mine, smeritul și ticălosul robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința, nepurtarea de grijă și toate gândurile cele întinate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele și aduceri-aminte și năravuri, și de toate faptele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile, și preacinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor. Amin.

Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul lui cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și a stătut strigând către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; Bucură-te, cea prin care piere blestemul; Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei; Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător; Bucură-te, raza Luminii celei neapuse; Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele; Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet; Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină; Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe; Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței; Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului; Bucură-te, baie care speli conștiința; Bucură-te, pahar care dai gust bucuriei; Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos; Bucură-te, viața veseliei celei de taină; Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!