Artă

Există mai multe versiuni ale „Strigătului” lui Edvard Munch, realizate în tehnici diferite: două în tempera și pastel, una în pastel și una litografie. Pe versiunea din 1895 aflată la Muzeul Munch, o inscripție cu creionul spune că doar un nebun ar fi putut picta asta; analizele recente au confirmat că scrisul îi aparține chiar lui Munch.

Cerul roșu-sânge din „Strigătul” a fost multă vreme socotit pură invenție a angoasei, dar unii cercetători leagă acele culori de erupția vulcanului Krakatoa din 1883, care a colorat apusurile din Europa luni întregi. Munch însuși a notat că, plimbându-se la asfințit, cerul s-a făcut deodată roșu ca sângele și a simțit un strigăt nesfârșit trecând prin natură.

Munch a folosit cu bună știință starea lucrărilor sale, lăsându-le în ploaie, zăpadă și soare, un procedeu pe care îl numea „tratamentul de cal”. Credea că picturile, ca și oamenii, trebuie să treacă prin intemperii; urmele de uzură vizibile pe unele pânze sunt astfel parte intenționată din felul lui de a lucra, nu simplă neglijență.

Din trupul meu putrezit vor crește flori și eu voi fi în ele: aceasta este eternitatea.