Când Gustave Courbet a expus „Înmormântare la Ornans” la Salonul din 1850–1851, publicul s-a scandalizat: o scenă de sat obișnuită, cu țărani și gropari mărimea naturală, ocupa o pânză uriașă de peste șase metri lățime, format rezervat până atunci istoriei și mitologiei. Criticii au numit-o batjocoritor „glorificarea urâtului”, dar tocmai această demnitate acordată oamenilor de rând a devenit manifestul Realismului.

Karl Storck, de origine germană, este considerat unul dintre întemeietorii școlii moderne de sculptură din România și a fost primul profesor de sculptură la școala de arte din București. Prin el s-a transmis o tradiție de familie care a marcat câteva generații de artiști. Contribuția sa a fost esențială pentru profesionalizarea sculpturii românești în secolul XIX.

Albrecht Dürer este considerat un pionier al acuarelei ca operă de sine stătătoare: peisaje precum vederile din Alpi ori celebra „Iepurele tânăr” (1502) arată o observație a naturii și o stăpânire a transparenței rare pentru începutul secolului al XVI-lea. „Iepurele” este realizat în acuarelă și guașă pe hârtie și se află la Albertina din Viena.