Cabaretul „Chat Noir” din Montmartre a dat unul dintre cele mai iubite afișe ale epocii: motanul negru al lui Théophile-Alexandre Steinlen (1896), cu privirea galbenă și silueta țeapănă. Elvețian stabilit la Paris, Steinlen a desenat de-a lungul vieții sute de pisici, devenind graficianul-emblemă al felinelor.

„Burlacii de pe Volga” a lui Ilia Repin, terminat în 1873, arată unsprezece oameni istoviți trăgând o barjă în susul fluviului. Repin a călătorit pe Volga și a cunoscut personal câțiva dintre aceștia; figura tânărului din centru, care își îndreaptă spatele, este adesea citită ca o notă de speranță în mijlocul epuizării generale.

Domul din Florența, catedrala Santa Maria del Fiore, a rămas fără acoperiș peste golul uriaș al altarului vreme de decenii, fiindcă nimeni nu știa să ridice o cupolă atât de mare. Filippo Brunelleschi a rezolvat problema în secolul al XV-lea zidind cupola din două învelișuri, cu cărămizi așezate în spic de pește, fără o schelă centrală de sprijin. Este și astăzi cea mai mare cupolă din zidărie construită vreodată.