Oameni

Când a fost dezvelită după restaurare, bolta Capelei Sixtine a stârnit uimire prin culorile ei vii și luminoase, mult mai strălucitoare decât se credea. Curățarea, desfășurată între 1980 și 1994, a îndepărtat secole de funingine și lac, revelând o paletă cromatică surprinzător de vibrantă a lui Michelangelo.

Corneliu Baba a fost profesor la Institutul de Arte Plastice din București și a format generații de pictori, fiind recunoscut pentru măiestria portretului. A realizat portrete celebre, printre care cel al scriitorului Mihail Sadoveanu, tratat cu o gravitate și o profunzime psihologică ce amintesc de marii maeștri ai picturii vechi.

Ștefan Luchian, unul dintre marii pictori moderni români, a continuat să picteze chiar și după ce boala i-a paralizat mâinile, legându-și uneori pensula de mână. Florile sale, în special „Anemonele”, sunt considerate printre cele mai vibrante și emoționante lucrări din pictura românească.

Desenul este onestitatea artei. Nu există posibilitatea de a trișa: e ori bine, ori rău

Culoarea este locul unde creierul nostru și universul se întâlnesc

Andrea del Verrocchio a condus la Florența unul dintre cele mai importante ateliere ale epocii, prin care au trecut, printre alții, tânărul Leonardo da Vinci. Statuia sa ecvestră a condotierului Bartolomeo Colleoni de la Veneția, pe care Verrocchio nu a apucat să o vadă turnată, e admirată pentru energia feroce a calului și a călărețului.

„David” nu a ajuns niciodată în locul pentru care fusese gândit inițial, adică pe contraforturile catedralei din Florența, la mare înălțime. Comisia din care făceau parte și Botticelli și Leonardo da Vinci a hotărât în 1504 să-l așeze în piața Signoriei, ca simbol al republicii florentine. Din 1873 originalul se află la Galleria dell’Accademia, iar în piață stă o copie.

Edgar Degas a modelat „Mica dansatoare de paisprezece ani” în ceară, îmbrăcând-o cu un corsaj adevărat, un tutu de tul și o panglică reală în păr. Când a fost expusă în 1881, publicul a fost tulburat de acest realism aproape neliniștitor; bronzurile pe care le vedem azi au fost turnate postum, după moartea artistului din 1917.

Degas a lăsat în atelier peste 150 de figurine de ceară și lut, majoritatea balerine și cai, pe care nu le-a expus și nu le-a considerat opere finite, ci studii pentru propriul ochi. Abia după moartea sa moștenitorii au decis să toarne în bronz cele aflate în stare bună de conservare.

Știai că fotograful Ansel Adams este considerat maestrul peisajului alb-negru, mai ales al parcurilor naturale americane precum Yosemite? El a dezvoltat, împreună cu Fred Archer, „Sistemul de Zone”, o metodă riguroasă de a controla tonurile de la negru profund la alb strălucitor.

Știai că Ansel Adams considera developarea și tipărirea la fel de importante ca declanșarea aparatului? El compara negativul cu o partitură muzicală, iar fotografia finală, tipărită în camera obscură, cu interpretarea acelei partituri.

Știai că fotograful francez Henri Cartier-Bresson a făcut celebră ideea de „moment decisiv” — acea fracțiune de secundă în care toate elementele imaginii se așază perfect? Pentru el, arta fotografiei stătea în surprinderea exactă a acelei clipe irepetabile.

Știai că Henri Cartier-Bresson prefera un aparat mic Leica de 35 mm și evita blițul, pe care îl considera nepoliticos? El voia să surprindă viața așa cum era, discret, fără să deranjeze scena pe care o fotografia.

Știai că Mona Lisa lui Leonardo da Vinci este surprinzător de mică? Tabloul măsoară doar circa 77 × 53 cm, mult mai mic decât se așteaptă majoritatea vizitatorilor Luvrului.

Știai că fresca „Judecata de Apoi” și plafonul Capelei Sixtine au fost pictate de Michelangelo? Tavanul a fost realizat între 1508 și 1512, iar Michelangelo a lucrat ani de zile la înălțime, pe schele.

Știai că la Uffizi se află „Nașterea lui Venus” și „Primăvara” ale lui Botticelli? Aceste capodopere ale Renașterii atrag anual sute de mii de vizitatori la Florența.

Știai că Muzeul Prado din Madrid adăpostește „Las Meninas” a lui Velázquez, considerată una dintre cele mai analizate picturi din istoria artei? Prado deține și o vastă colecție de opere ale lui Goya.

Știai că Rijksmuseum din Amsterdam găzduiește „Rondul de noapte” al lui Rembrandt? Această pictură monumentală este atât de importantă încât a fost restaurată public, sub ochii vizitatorilor și cu ajutorul tehnologiei moderne.

Știai că MoMA (Muzeul de Artă Modernă) din New York deține „Noaptea înstelată” a lui Vincent van Gogh? Este una dintre cele mai iubite și reproduse picturi ale artei moderne.

Știai că Muzeul Național de Artă al României păstrează opere ale marilor pictori români, precum Nicolae Grigorescu și Theodor Aman? Clădirea Palatului a fost avariată în timpul Revoluției din 1989 și ulterior restaurată.

Știai că unul dintre cele mai mari furturi de artă din istorie a avut loc în 1990, la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston? Hoții au furat 13 opere, printre care lucrări de Rembrandt și Vermeer, care nu au fost recuperate nici astăzi.

Știai că „Țipătul” al lui Edvard Munch a fost furat de mai multe ori? Versiuni ale celebrei picturi au fost sustrase în 1994 și 2004 din muzee norvegiene, dar au fost ulterior recuperate.

Știai că cel mai scump tablou vândut vreodată la licitație este „Salvator Mundi”, atribuit lui Leonardo da Vinci? A fost adjudecat în 2017 la Christie's pentru circa 450 de milioane de dolari.

Știai că falsificatorul olandez Han van Meegeren a păcălit experți vânzând tablouri false pe care le prezenta drept opere autentice ale lui Vermeer? Frauda sa a fost descoperită abia după al Doilea Război Mondial.

Știai că unele expoziții temporare atrag mulțimi record, cu ore de așteptare la coadă? Marile retrospective dedicate unor artiști precum Leonardo, Vermeer sau Van Gogh se numără printre cele mai vizitate din istorie.

Renașterea (secolele XV-XVI, Italia) a readus în artă echilibrul, perspectiva liniară și proporțiile inspirate din Antichitatea greco-romană. O recunoști după compozițiile simetrice, corpurile idealizate și profunzimea spațială realistă. Reprezentant: Leonardo da Vinci, autorul „Giocondei”.

În Renaștere, Michelangelo Buonarroti a pictat plafonul Capelei Sixtine între 1508 și 1512, un ansamblu de figuri musculoase și monumentale specifice acestui curent care celebra grandoarea corpului uman.

Rafael Sanzio, unul dintre cei trei mari maeștri ai Renașterii alături de Leonardo și Michelangelo, e recunoscut pentru compozițiile armonioase și pentru Madonele sale senine; fresca „Școala din Atena” e un manifest al idealurilor renascentiste.

Barocul (circa 1600-1750) se recunoaște după dramatism, mișcare intensă, contraste puternice de lumină și umbră și compoziții teatrale, gândite să emoționeze privitorul. Caravaggio a fost pionierul acestui stil prin tehnica „clarobscurului”.

În Baroc, flamandul Peter Paul Rubens a impus figuri pline, senzuale și scene pline de energie și culoare; atelierul său uriaș producea pânze monumentale la comandă pentru curțile europene.