Theodor Pallady a locuit la Paris o mare parte din viață, într-un apartament de pe Quai Voltaire, cu vedere spre Sena și Luvru. Interioarele intime, cu ferestre deschise spre oraș și naturi statice cu obiecte simple, au devenit un motiv recurent, tratat cu o eleganță sobră și o linie de o mare finețe.

Un ucenic a venit la un maestru olar cerându-i să-l învețe repede taina vaselor frumoase. Maestrul i-a dat un bulgăre de lut și l-a pus să frământe, zi după zi, fără a modela nimic. Trecură săptămâni, iar tânărul, mâhnit, se plânse că nu învață nimic. „Ba înveți răbdarea”, spuse bătrânul, „căci lutul nefrământat crapă la foc, iar sufletul negrăbit nu ține forma.” Când mâinile ucenicului au ajuns să simtă lutul ca pe carnea lor, olarul i-a dat în sfârșit roata. Meșteșugul nu se predă în grabă; el se coace, cum se coace pâinea, în cuptorul răbdării.

Litografia „Mâini desenând” a lui M.C. Escher, realizată în 1948, arată două mâini care se desenează reciproc, fiecare ieșind dintr-o coală prinsă cu pioneze. Escher a construit astfel o buclă vizuală imposibilă, în care cauza și efectul se confundă, iar hârtia plată pretinde că naște volum tridimensional.