Natură

Amazonul este cel mai mare fluviu din lume după volumul de apă, descărcând în Oceanul Atlantic aproximativ 20% din totalul apei dulci care ajunge în oceane. Bazinul său hidrografic acoperă circa 7 milioane de km² și găzduiește cea mai diversă pădure tropicală de pe planetă. Lungimea sa este de aproximativ 6.400 km, disputând cu Nilul titlul de cel mai lung fluviu.

Arhipelagul Galápagos, în Oceanul Pacific ecuatorial, adăpostește o faună unică și izolată care l-a inspirat pe Charles Darwin să formuleze teoria evoluției prin selecție naturală în urma vizitei din 1835. Aici trăiesc singurele iguane marine din lume, care se scufundă în apa rece a Pacificului pentru a se hrăni cu alge. Arhipelagul este format din 13 insule principale de origine vulcanică, active geologic și azi.

Patagonia, la extremitatea sudică a Americii de Sud, găzduiește Câmpul de Gheață Patagonic de Sud, al treilea cel mai mare rezervor de gheață dulce din lume după Antarctica și Groenlanda. Ghețarul Perito Moreno din Argentina avansează în mod activ și produce perioade de rupere spectaculoasă a frontului de gheață în Lacul Argentino. Câmpul se întinde pe circa 13.000 km² și alimentează zeci de ghețari majori.

Salar de Uyuni din Bolivia este cel mai mare deșert de sare din lume, cu o suprafață de aproximativ 10.582 km², la o altitudine de 3.656 m. Stratul de sare poate atinge grosimi de până la 10 metri și acoperă rezerve uriașe de litiu, printre cele mai mari de pe glob. În sezonul ploios, un strat subțire de apă transformă salina într-o oglindă naturală perfectă care reflectă cerul.

Cascadele Iguazú, situate la granița dintre Argentina și Brazilia, formează cel mai lat sistem de cascade din lume, cu o lățime de aproximativ 2.700 de metri și 275 de cascade individuale. Debitul mediu este de circa 1.700 m³ pe secundă, putând depăși 12.000 m³/s în perioadele de viitură. Cascada centrală, numită Garganta del Diablo (Gâtul Diavolului), are o cădere de aproximativ 82 m.

Fenomenul Catatumbo, la vărsarea râului omonim în Lacul Maracaibo din Venezuela, produce cele mai persistente furtuni electrice de pe Pământ: aproximativ 140–160 de nopți pe an, cu până la 280 de fulgere pe oră. Această activitate electrică constantă este cauzată de confluența vânturilor calde și umede din Caraibe cu aerul rece coborât de pe Anzi. Marinarii din epoci istorice foloseau fulgerele drept far de navigație.

Pădurea Amazoniană este cel mai mare ecosistem de pădure tropicală de pe Pământ, acoperind circa 5,5 milioane km² și adăpostind aproximativ 10% din totalul speciilor vii cunoscute. Cercetătorii estimează că o suprafață de 2,5 hectare de pădure amazoniană poate conține mai multe specii de copaci decât întreaga Europă temperată. Pădurea influențează ciclul hidrologic continental prin așa-numitele râuri zburătoare, coloane de vapori de apă transportate de vânt.

Laguna Colorada din Bolivia este un lac salin superficial situat la 4.278 m altitudine, cunoscut pentru culoarea sa roșiatică intensă, cauzată de alge și bacterii fotosintetizatoare care produc pigmenți roșii. Lacul servește drept habitat de hrănire pentru trei specii de flamingo andin, inclusiv rarul flamingo andin (Phoenicoparrus andinus). Contrastul dintre apa roșie, crusta albă de borax de pe mal și vârfurile vulcanice înzăpezite creează un peisaj de o frumusețe suprareală.

Pirania (familia Serrasalmidae) trăiește în fluviile tropicale din America de Sud, în special în bazinul Amazon și Orinoco, și este cunoscută pentru dinții săi ascuțiți ca bisturiul și reflexul de a sfâșia carnea. Contrar legendelor, piraniile atacă în masă ființele mari în principal când sunt flămânde sau stimulate de sângele din apă. Ele joacă un rol ecologic important ca pești de curățenie, consumând cadavre și animale bolnave.

El Tatio, din nordul Chile-ului, la o altitudine de 4.320 m în Anzii atacameni, este cel mai înalt câmp de gheizere din lume și al treilea ca mărime după Yellowstone și Dolina Gheizarelor din Kamceatka. La răsărit, când temperatura exterioară este scăzută, coloanele de abur ale celor peste 80 de gheizere active creează un spectacol rar. Apa geotermă poate atinge 86 de grade Celsius la ieșire.

Condorul andin (Vultur gryphus) este cea mai mare pasăre zburătoare din lume după anvergura aripilor, care poate atinge 3,3 m. Trăiește la altitudini de până la 5.000 m în Anzi și se hrănește exclusiv cu carniuri, putând plana sute de kilometri fără să bată din aripi, profitând de curenții termici. Are o longevitate remarcabilă, putând trăi până la 70 de ani în captivitate.

Delta Orinoco, la vărsarea fluviului venezuelean cu același nume în Oceanul Atlantic, acoperă circa 25.000 km² și este formată din sute de canale și brațe fluviale. Ecosistemul deltaic adăpostește păduri de mangrove, populații indigene Warao care trăiesc în palafite (case pe piloni) și o biodiversitate acvatică extrem de bogată. Orinoco este al optulea fluviu al lumii după debit.

Jaguarul (Panthera onca) este cel mai mare felid din America și al treilea cel mai mare din lume, cu o greutate de până la 130 kg. Spre deosebire de leoparzi, jaguarul înoată excelent și vânează frecvent în apă, în special caimani și capibara. Cel mai mare efectiv de jaguari din lume trăiește în Pantanal-ul brazilian, zonă umedă care acoperă circa 150.000–200.000 km².

Pantanal-ul este cel mai mare ecosistem de zone umede de pe Pământ, acoperind între 150.000 și 200.000 km² în Brazilia, Bolivia și Paraguay, și inundându-se sezonier în proporție de 80%. Găzduiește una dintre cele mai mari concentrații de crocodilieni din lume (caimani cu ochelari) și peste 650 de specii de păsări. În sezonul uscat, densitatea faunei vizibile este comparabilă cu cea din rezervațiile africane.

Capibara (Hydrochoerus hydrochaeris) este cel mai mare rozător din lume, putând cântări până la 66 kg și având dimensiunile unui porc mediu. Este un animal semiacvatic, trăiește în grupuri pe malurile fluviilor și lacurilor din America de Sud tropicală și poate rămâne scufundată sub apă până la 5 minute. În Venezuela și Columbia este crescută la ferme, carnea sa fiind consumată tradițional în perioada Paștelui.

Electrophorus electricus, cunoscut popular ca tiparul electric sau anghila electrică, este un pește din fluviile bazinului Amazon și Orinoco capabil să producă descărcări electrice de până la 860 de volți, suficient de puternice pentru a imobiliza un cal sau pentru a ucide un om. Nu este o anghilă adevărată, ci un pește cuțit mai înrudit cu caracuda. Produce trei tipuri de organe electrice care servesc atât la vânat, cât și la navigația în apa tulbure.

Lacul Maracaibo din Venezuela este considerat unul dintre cele mai vechi lacuri de pe Pământ, cu o vârstă estimată la 20-36 de milioane de ani. Are o suprafață de circa 13.000 km² și este conectat direct la Golful Venezuela printr-o strâmtoare naturală, făcându-l tehnic un golf sau un liman, nu un lac închis. Sub fundul său se află unul dintre cele mai mari câmpuri petrolifere din America de Sud.

Caño Cristales, în departamentul Meta din Columbia, este supranumit Râul celor cinci culori sau Râul cel mai frumos din lume. În anumite luni ale anului (iulie-noiembrie), alga Macarenia clavigera colorează fundul râului în roșu și roz aprins, combinată cu nisipul galben, apa albastră, verde și neagră. Fenomenul este vizibil doar într-o fereastră temporală scurtă, când nivelul apei permite luminii să pătrundă și plantei să fotosintetizeze.

Strâmtoarea Drake, situată între Tierra del Fuego și Peninsula Antarctică, este cel mai lat (circa 800 km) și cel mai agitat braț de mare din lume. Curentul Circumpolar Antarctic, neîngrădit de niciun continent, atinge viteze maxime și produce valuri de până la 15 metri în această strâmtoare. Navigatorii din secolele trecute o considerau drept una dintre cele mai periculoase traversări maritime de pe glob.

Villarrica, din sudul Chile-ului, este unul dintre puținii vulcani din lume cu un lac de lavă permanent în crater, vizibil de la suprafață în nopți senine sub forma unei străluciri oranj. Cu o altitudine de 2.847 m, este unul dintre cei mai activi vulcani din America de Sud, cu erupții frecvente, ultima majoră având loc în martie 2015. În jur s-au construit stațiuni de schi pe pantele sale acoperite de zăpadă.

Salar de Uyuni din Bolivia este cel mai mare deșert de sare din lume, cu o suprafață de aproximativ 10.582 km². Stratul de sare are o grosime medie de 10 metri și acoperă un imens rezervor subteran bogat în litiu. În sezonul ploios, un strat subțire de apă transformă suprafața într-o oglindă perfectă care reflectă cerul.

Pantanal este cea mai mare zonă umedă tropicală din lume, cu o suprafață de aproximativ 150.000-195.000 km², situată în principal în Brazilia, dar extinzându-se și în Bolivia și Paraguay. În sezonul ploios, până la 80% din câmpie este inundată, creând un mozaic de habitate acvatice și terestre. Este considerat unul dintre cele mai bogate ecosisteme în biodiversitate de pe Pământ.

Ghețarul Perito Moreno din Patagonia argentiniană este unul dintre puținii ghețari din lume care nu se află în retragere, ci își menține echilibrul sau chiar avansează periodic. Frontul său glaciar atinge 60 de metri înălțime deasupra lacului Argentino și se întinde pe o lățime de 5 km. La intervale neregulate, gheața acumulată blochează lacul, iar spectaculoasa rupere a barierei de gheață atrage turiști din întreaga lume.

Capul Horn, punctul cel mai sudic al Americii de Sud, este renumit pentru condițiile meteorologice extreme: vânturi permanente, valuri uriașe și curenți puternici. Confluența Oceanului Atlantic cu cel Pacific creează ape turbulente care au ucis mii de marinari de-a lungul istoriei navigației. Zona este traversată de curentul circumpolar antarctic, cel mai puternic curent oceanic de pe Pământ.

Cerrado este a doua cea mai mare biomă a Braziliei și cel mai bogat ecosistem de savană din lume ca biodiversitate, adăpostind aproximativ 5% din toate speciile de pe glob. Plantele sale s-au adaptat la focurile periodice și la solurile sărace în nutrienți printr-un sistem radicular extrem de profund, unele specii având rădăcini care ajung la 15 metri adâncime. Cerrado este sursa principală de apă pentru mai mulți afluenți importanți ai Amazonului.

Pitch Lake din Trinidad este cel mai mare depozit natural de asfalt din lume, cu o suprafață de aproximativ 40 de hectare și o adâncime estimată la 75 de metri. Bitumul natural continuă să se ridice la suprafață dintr-o fisură geologică, menținând lacul permanent umplut. Sir Walter Raleigh a folosit bitumul de aici în 1595 pentru a repara vasele sale.

Parcul Național Lençóis Maranhenses din Brazilia prezintă un peisaj unic: mii de dune albe de cuarț strălucitor acoperind 1.550 km², printre care apar lagune de apă limpede în sezonul ploios. Deși primește precipitații abundente între ianuarie și iulie, solul impermeabil împiedică drenajul, formând lacuri temporare între dune. Aceste lagune găzduiesc populații de pești care supraviețuiesc anotimpului secetos ca ouă în nisipul umed.

Cascadele Iguazú, situate la granița dintre Argentina și Brazilia, sunt formate din 275 de cascade individuale care se întind pe aproximativ 2,7 km lățime. Gâtul Diavolului, cel mai impresionant segment, este un canion în formă de U de 150 de metri lățime și 700 de metri lungime, prin care se scurge peste jumătate din debitul total. Prima Doamnă americană Eleanor Roosevelt, văzându-le pentru prima oară, ar fi exclamat: «Săracul Niagara!»

În unele zone din Amazon și afluenții săi, fenomenul de piracema adună zeci de mii de pești în migrații spectaculoase de reproducere, care pot acoperi râuri întregi. Specia arapaima (Arapaima gigas) este unul dintre cei mai mari pești de apă dulce din lume, atingând până la 3 metri lungime și 200 kg greutate, respirând aer la suprafața apei. Diversitatea ihtiologică a bazinului amazonian depășește 3.000 de specii, mai mult decât orice alt sistem fluvial de pe Pământ.

Catatumbo este un fenomen meteorologic unic ce constă în descărcări electrice aproape continue deasupra locului unde râul Catatumbo se varsă în lacul Maracaibo din Venezuela. Fulgerele apar în medie 140–160 de nopți pe an, cu până la 280 de ore de activitate electrică lunar, făcând din această zonă cel mai activ punct de fulgere de pe Pământ. Fenomenul este cauzat de convergența vânturilor calde și umede cu aerul rece coborât de pe Anzi.