Natură

Știai că cea mai mare parte a apei dulci de pe Pământ este închisă în gheață? Calotele glaciare din Antarctica și Groenlanda păstrează, sub formă solidă, majoritatea rezervelor de apă dulce ale planetei.

Știai că stratul de gheață al Antarcticii are pe alocuri o grosime de câțiva kilometri? Sub această povară imensă, chiar și scoarța pământului este apăsată în jos, iar dedesubt se ascund munți și lacuri pe care nu le vede nimeni.

Știai că banchiza este gheață formată din apa mării care îngheață iarna? Ea nu vine de pe uscat ca aisbergurile, ci se naște chiar din ocean, iar întinderea ei crește iarna și se retrage vara, ca o respirație a mărilor polare.

Știai că stalactitele și stalagmitele cresc uimitor de încet? Din picătura care se scurge și lasă în urmă un firicel de calcar, o astfel de formațiune poate adăuga adesea abia câțiva milimetri într-un secol, așa încât cele mari au zeci de mii de ani.

Știai că stalactitele atârnă din tavan, iar stalagmitele cresc de jos în sus? Un truc de ținut minte: stalacTita se lipește de Tavan, iar stalaGmita urcă de la Ground (pământ); când cele două se întâlnesc, formează o coloană.

Știai că peșterile de calcar se sapă cu răbdare de către apă? Apa de ploaie, ușor acidă, se strecoară prin crăpături și dizolvă piatra de-a lungul a mii și mii de ani, până când se deschid galerii și săli întregi sub pământ.

Știai că în România, Peștera Urșilor din Munții Apuseni și-a primit numele de la oasele a numeroși urși de cavernă, o specie dispărută, găsite înăuntru? Animalele s-au adăpostit aici cu zeci de mii de ani în urmă, iar peștera a rămas ascunsă până a fost descoperită în anii 1970.

Știai că în inima Munților Apuseni, tot în România, se află Ghețarul de la Scărișoara, un bloc de gheață străvechi ascuns într-o peșteră? Aerul rece rămâne captiv acolo tot anul, așa că gheața nu se topește nici vara.

Știai că gheața din Peștera Scărișoara s-a adunat, strat după strat, de-a lungul a mii de ani? Ca inelele unui copac, straturile de gheață păstrează urme din iernile de demult, oferind cercetătorilor o arhivă a vremurilor apuse.

Știai că există o peșteră plină de cristale uriașe de gips? În Peștera Cristalelor de la Naica, în Mexic, s-au format cristale translucide lungi de câțiva metri, printre cele mai mari cunoscute, crescute lent în apă fierbinte, bogată în minerale.

Știai că peștera cu cristale de la Naica este atât de fierbinte și umedă încât un om nu poate rămâne înăuntru decât câteva minute fără echipament special? Chiar căldura și liniștea apei subterane au făcut posibilă creșterea unor cristale atât de mari.

Știai că permafrostul este pământ care rămâne înghețat ani la rând, uneori de mii de ani? În ținuturile din nordul îndepărtat, solul de sub suprafață stă încremenit în gheață, păstrând ca într-un cufăr rădăcini, semințe și chiar animale de mult dispărute.

Știai că în permafrostul Siberiei au fost găsiți mamuți lânoși păstrați aproape întregi? Frigul necontenit le-a conservat blana și carnea zeci de mii de ani, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc.

Știai că cel mai uscat loc de pe uscat este deșertul Atacama din Chile? În unele zone nu s-au înregistrat ploi ani sau chiar decenii la rând, iar peisajul seamănă atât de mult cu alte planete încât cercetătorii vin acolo să studieze condiții asemănătoare celor de pe Marte.

Știai că în Atacama sunt locuri unde nu s-a văzut vreodată o picătură de ploaie de când oamenii țin socoteala? Cu toate acestea, câteva plante prind viață din negura care se ridică dinspre ocean, singura umezeală care ajunge până acolo.

Știai că un aven este o hrubă verticală care coboară adânc în pământ, ca un puț natural? Apa care se scurge de la suprafață a lărgit crăpătura de-a lungul timpului, iar unele avene coboară sute de metri în întuneric.

Știai că în deșert diferența de temperatură între zi și noapte poate fi uriașă? Fără nori și fără umezeală care să păstreze căldura, nisipul se încinge sub soare, iar noaptea frigul se lasă atât de tare încât uneori apare chiar bruma.

Știai că nu toate deșerturile sunt fierbinți? Antarctica este socotită cel mai mare deșert de pe Pământ, fiindcă un deșert se definește prin lipsa precipitațiilor, nu prin căldură, iar acolo cade uimitor de puțină zăpadă.

Știai că gheața ghețarilor pare adesea albastră? Când zăpada se presează ani la rând, aerul este alungat afară, iar gheața densă absoarbe lumina roșie și lasă să se vadă un albastru adânc, ca de safir.

Știai că vântul poate ciopli stânci în forme ciudate în deșert? Purtând cu el firicele de nisip, vântul lustruiește și roade piatra vreme îndelungată, lăsând în urmă arcade, ciuperci de rocă și turnuri sculptate parcă de o mână nevăzută.

Știai că unele dune se deplasează încet prin deșert? Împinse mereu de vânt, boabele de nisip urcă pe o parte a dunei și cad pe cealaltă, astfel încât întreaga movilă înaintează, an de an, ca o corabie tăcută pe o mare de nisip.

Știai că în adâncul peșterilor domnește o beznă desăvârșită și o liniște rareori întâlnită la suprafață? Departe de lumina soarelui, temperatura rămâne aproape aceeași tot anul, iar timpul pare să curgă altfel în acele săli tăcute.