Natură

Știai că și Soarele influențează mareele, deși mai slab decât Luna? Când Soarele, Luna și Pământul se aliniază, la lună nouă și lună plină, forțele lor se adună și se nasc mareele cele mai mari, numite maree de sizigii.

Știai că prin oceane curg adevărate râuri de apă caldă și rece, numite curenți? Golfstromul, unul dintre cele mai puternice, poartă apă caldă din Golful Mexic tocmai până spre Europa și îi dăruiește bătrânului continent ierni mult mai blânde decât s-ar cuveni pentru latitudinea sa.

Știai că apele oceanelor se mișcă neîncetat într-un lanț uriaș de curenți care leagă toate mările lumii? Această mare circulație, ca o bandă rulantă a planetei, poartă căldură dintr-un capăt în altul al Pământului și așază tăcut vremea și clima de pretutindeni.

Știai că valurile obișnuite ale mării nu duc apa înainte, ci mai ales o energie? Apa se ridică și coboară pe loc, în cercuri, iar ceea ce călătorește de fapt peste ape este mișcarea stârnită de vânt — de aceea o frunză plutitoare doar se leagănă, fără să înainteze cu valul.

Știai că valurile numite tsunami nu se nasc din vânt, ci din cutremure sau alunecări de teren de pe fundul mării? În larg abia se simt, doar o mișcare lină, dar la apropierea de țărm, unde apa se face mai puțin adâncă, se înalță deodată ca un zid.

Știai că în larg un tsunami poate călători cu viteza unui avion, sute de kilometri pe oră, aproape nevăzut la suprafață? Puterea lui stă ascunsă în toată coloana de apă, de la suprafață până în adânc, nu doar în creasta care se vede.

Știai că apa mării este sărată pentru că râurile aduc necontenit, de milioane de ani, săruri desprinse din pietre și pământ? Apa se evaporă și pleacă spre nori, dar sarea rămâne în urmă, adunându-se încet în marea cea largă.

Știai că Marea Moartă este atât de sărată încât în ea nu te poți scufunda, ci plutești fără efort la suprafață? Apa ei este de câteva ori mai sărată decât oceanul obișnuit, iar sarea o face atât de densă încât te ridică și te ține deasupra.

Știai că plutești mai ușor în apă sărată decât în apă dulce? Cu cât apa are mai multă sare, cu atât devine mai grea și mai densă, iar corpul, mai ușor decât ea, este împins în sus — de aceea marea te ține la suprafață mai bine decât un lac de munte.

Știai că Marea Moartă nu este de fapt o mare, ci un lac fără scurgere spre ocean? Numele „mare moartă” vine de la sarea atât de multă încât aproape nicio viețuitoare nu poate trăi în apele ei.

Știai că Marea Neagră ascunde în adâncurile ei un strat de apă lipsit cu totul de oxigen? Sub aproape două sute de metri, apa este atât de liniștită și de neamestecată încât nicio vietate obișnuită nu poate trăi acolo — este cel mai mare rezervor de apă fără oxigen din lume.

Știai că apa dulce a fluviilor care se varsă în Marea Neagră plutește deasupra apei sărate și grele din adânc? Cele două straturi aproape nu se amestecă, iar de aceea, în afund, se odihnește o lume întunecată și tăcută, fără oxigen.

Știai că recifele de corali, ce par niște stânci înflorite, sunt de fapt clădite din scheletele mărunte ale unor viețuitoare? Peste veacuri, aceste schelete de var se adună strat peste strat și înalță sub apă structuri uriașe, printre cele mai mari clădite vreodată de ființe vii.

Știai că Marea Barieră de Corali din apropierea Australiei este atât de mare încât poate fi zărită din spațiu? Se întinde pe mai bine de două mii de kilometri și este cea mai întinsă structură clădită de viețuitoare pe tot Pământul.

Știai că în întunericul mării unele ape prind să lumineze cu o strălucire albăstruie când sunt tulburate? Această lumină vie, numită bioluminiscență, se naște din nenumărate viețuitoare mărunte care sclipesc la atingerea valului sau a vâslei, ca niște stele risipite în apă.

Știai că marea ne pare albastră pentru că apa înghite razele roșii ale luminii și le lasă mai ales pe cele albastre să se împrăștie? Cu cât apa este mai adâncă și mai curată, cu atât albastrul ei este mai profund și mai limpede.

Știai că marea își schimbă culoarea și după ce se află în apa ei? Acolo unde plutesc nenumărate plante mărunte, apa capătă nuanțe verzui, iar mâlul adus de râuri o poate face brună sau tulbure — culoarea mării este astfel o oglindă a vieții și a pământului din jur.

Știai că sub oceane, de-a lungul fundului lor, se întind lanțuri de munți numite dorsale? Acolo, prin crăpăturile scoarței, iese neîncetat rocă topită din adâncul Pământului, care se răcește și naște mereu fund nou de ocean.

Știai că cel mai lung lanț muntos de pe Pământ nu se află pe uscat, ci ascuns sub apele oceanelor? Această dorsală înfășoară planeta ca o cusătură de zeci de mii de kilometri, mult mai lungă decât orice munți pe care i-am putea urca vreodată.

Știai că cea mai mare parte a suprafeței Pământului este acoperită de apă, nu de uscat? Oceanele îmbracă mai bine de două treimi din planetă, iar de aceea, privit din depărtare, Pământul strălucește albastru — de unde și numele de „planeta albastră”.

Știai că în adâncurile mării, dincolo de câțiva sute de metri, nu mai pătrunde nicio rază de lumină? Acolo domnește un întuneric veșnic, o noapte fără sfârșit, în care viețuitoarele trăiesc fără să fi văzut vreodată soarele.

Știai că pe fundul oceanelor țâșnesc izvoare fierbinți, numite guri hidrotermale, din care iese apă încinsă și bogată în minerale? În jurul lor, în beznă totală și departe de lumina soarelui, înflorește o lume ciudată de viețuitoare hrănite nu de soare, ci de căldura și substanțele din adânc.

Știai că oceanele lumii au primit numai patru sau cinci nume, dar toate sunt de fapt o singură mare neîntreruptă? Apele lor se leagă între ele și înconjoară pământurile, astfel încât un strop pornit dintr-un ocean ar putea, cu vremea, să ajungă în oricare altul.

Știai că Nilul este considerat, tradițional, cel mai lung fluviu din lume? De la izvoarele sale din Africa de Est până la vărsarea în Marea Mediterană curge aproape 6.650 de kilometri, traversând mai multe țări și hrănind, de mii de ani, câmpiile Egiptului.

Știai că Amazonul are, de departe, cel mai mare debit dintre toate fluviile lumii? El varsă în Oceanul Atlantic mai multă apă decât următoarele câteva fluvii mari la un loc — atât de multă, încât apa dulce se simte în ocean la zeci de kilometri de țărm.

Știai că Dunărea este al doilea fluviu ca lungime din Europa, după Volga? Ea izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania și, după aproape 2.860 de kilometri, își încheie drumul în România, vărsându-se prin Deltă în Marea Neagră.

Știai că Delta Dunării este una dintre cele mai bine păstrate delte din Europa și crește puțin în fiecare an? Fluviul aduce mâl și nisip care se depun la vărsare, iar uscatul înaintează încet în mare — pământ nou, născut chiar din apă.

Știai că un râu adevărat își începe adesea viața dintr-un firicel de apă abia vizibil? Din ploi, din zăpada topită sau dintr-un izvor de munte se adună mai întâi șuvoaie mici, care se unesc treptat, până când, din multe începuturi mărunte, se naște o apă mare.

Știai că izvoarele carstice se nasc acolo unde apa a săpat drumuri ascunse prin piatra de calcar? Ploaia pătrunde prin crăpături, curge prin peșteri nevăzute și iese apoi la lumină, limpede și rece, ca și cum muntele însuși ar da apă.

Știai că sub picioarele noastre se află o rezervă uriașă de apă, numită apă freatică? Ea umple golurile dintre firele de nisip și crăpăturile pietrei, se strânge din ploi și, când pânza de apă atinge suprafața pământului, izvorăște singură la zi.