Știai că manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite în peșterile de la Qumran începând cu anul 1947, cuprind cele mai vechi copii ale unor cărți din Vechiul Testament care s-au păstrat până la noi, unele mai vechi cu peste o mie de ani decât cele cunoscute mai înainte?
Știai că între sulurile de la Marea Moartă s-a găsit și un sul aproape întreg al cărții proorocului Isaia? El a arătat cât de cu grijă și cu credincioșie fusese păstrat textul sfânt de-a lungul veacurilor.
Știai că Codex Sinaiticus este unul dintre cele mai vechi manuscrise ale întregii Biblii creștine, scris pe pergament în veacul al patrulea? El a fost aflat la mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai.
Știai că Codex Sinaiticus a fost scris cu litere grecești mari, numite unciale, fără despărțire între cuvinte, așa cum se obișnuia în vechime? Astăzi filele lui se află împrăștiate în mai multe biblioteci ale lumii.
Știai că, până la tiparul lui Gutenberg, fiecare Biblie era scrisă de mână, literă cu literă, de călugări ostenitori? O astfel de copiere putea să țină luni, ori chiar ani întregi de trudă tăcută.
Știai că evanghelierele iluminate erau adevărate odoare, împodobite cu miniaturi, cu aur și cu chipuri zugrăvite pe pergament? Ele nu erau doar cărți de citit, ci și obiecte de mare cinstire, purtate în procesiuni și așezate pe Sfânta Masă.
Știai că vestitul Book of Kells, un evangheliar irlandez din jurul veacului al nouălea, este socotit una dintre cele mai frumoase cărți zugrăvite din câte s-au făcut vreodată, cu împletituri și podoabe de o măiestrie uimitoare?
Știai că Psaltirea, cartea celor 150 de psalmi, a fost dintotdeauna cartea de rugăciune a Bisericii? Ea se citește neîncetat la slujbe, iar mulți credincioși și călugări o știau odinioară pe de rost, în întregime.
Știai că mulți dintre psalmi îi sunt atribuiți prin tradiție proorocului și împăratului David? De aceea Psaltirea a fost numită adesea „cartea lui David”, deși la ea au avut parte și alți psalmiști.
Știai că Biblia este cea mai tradusă carte din lume? Ea a fost tălmăcită, întreagă ori în parte, în mii de limbi și graiuri, ajungând astfel la popoare de pe toate meleagurile pământului.
Știai că împărțirea Bibliei pe capitole, așa cum o cunoaștem astăzi, a fost întocmită abia în veacul al treisprezecelea? Ea este pusă de obicei pe seama lui Stephen Langton, spre a se afla mai lesne locurile din Scriptură.
Știai că împărțirea pe versete a fost adăugată și mai târziu? Numerotarea versetelor din Noul Testament, așa cum o folosim azi, a fost rânduită în veacul al șaisprezecelea de tipograful Robert Estienne (Stephanus).
Știai că, înainte de aceste împărțiri, textul sfânt curgea neîntrerupt, fără numere? Capitolele și versetele nu fac parte din scrierea cea dintâi, ci sunt un ajutor de mai târziu, ca să putem găsi și pomeni cu ușurință un anume loc.
Știai că Biblia de la București, tipărită în anul 1688, este cea dintâi tălmăcire integrală a Sfintei Scripturi în limba română? Ea a fost o piatră de temelie a limbii noastre literare și a fost numită și „Biblia lui Șerban Cantacuzino”.
Știai că la Biblia de la 1688 au trudit cărturari de seamă, între care frații Radu și Șerban Greceanu, sprijiniți pe osteneala mai veche a lui Nicolae Milescu Spătarul? Astfel, întregul cuvânt al Scripturii a răsunat pentru întâia oară românește.
Știai că Noul Testament de la Bălgrad, tipărit în anul 1648 la Alba Iulia sub grija mitropolitului Simion Ștefan, este una dintre cele mai însemnate tălmăciri românești ale Noului Testament din veacul al șaptesprezecelea?
Știai că în predoslovia Noului Testament de la Bălgrad se află o vorbă rămasă vestită, prin care mitropolitul Simion Ștefan asemăna cuvintele cu banii, spunând că trebuie să umble după cum se obișnuiește prin graiul fiecărui ținut, ca să fie înțelese de toți?
Știai că mitropolitul Dosoftei al Moldovei a tălmăcit Psaltirea în versuri, tipărită în anul 1673? Aceasta este cea dintâi lucrare de poezie cultă în limba română, prin care psalmii lui David au fost prefăcuți în stihuri cântate.
Știai că unele stihuri din Psaltirea în versuri a lui Dosoftei au ajuns atât de îndrăgite de popor, încât s-au cântat ca niște colinde și doine? Astfel, cuvântul sfânt s-a împletit cu însuși graiul și cântecul neamului românesc.
Știai că, în Biserica Ortodoxă, Sfânta Evanghelie așezată pe Sfânta Masă a altarului nu este doar o carte, ci un semn al însăși prezenței lui Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu? De aceea ea este sărutată, tămâiată și purtată cu adâncă cinstire.
Știai că ne închinăm cu trei degete unite (degetul mare, arătătorul și mijlociul) pentru a mărturisi Sfânta Treime — Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei Persoane — iar celelalte două degete, strânse în palmă, amintesc de cele două firi ale lui Hristos, dumnezeiască și omenească?
Știai că semnul crucii se face ducând mâna întâi la frunte, apoi la piept (la pântece), apoi la umărul drept și în cele din urmă la cel stâng? Ordinea aceasta este taina însăși: coborârea la frunte și piept vestește pogorârea Fiului din ceruri pe pământ, iar trecerea de la dreapta la stânga cheamă mila lui Dumnezeu ca păcătosul, aflat de-a stânga, să fie mutat de-a dreapta.
Știai că, la răsăriteni, semnul crucii se face de la umărul drept spre cel stâng, în vreme ce apusenii îl fac invers, de la stânga la dreapta? Amândouă păstrează aceeași credință în Cruce, dar rânduiala noastră ortodoxă a rămas cea veche, așezând întâi partea dreaptă, cea a aleșilor din Evanghelie.
Știai că metania mare, în care ne plecăm până atingem pământul cu fruntea, închipuie deodată căderea omului în păcat și ridicarea lui prin harul lui Dumnezeu? De aceea, în zilele de bucurie — duminicile și în cele cincizeci de zile de la Paști până la Rusalii — Biserica oprește metaniile la pământ, ca semn al Învierii.
Știai că postul creștin nu este doar oprire de la anumite bucate, ci mai ales înfrânare a întregii ființe? Sfinții Părinți spuneau că postul trupului fără postul limbii, al ochilor și al mâniei este ca o casă frumoasă zidită pe nisip; adevăratul post curăță inima, nu doar masa.
Știai că, peste an, credincioșii ortodocși postesc și miercurea, și vinerea? Miercurea se ține post pentru că atunci Iuda s-a învoit să-L vândă pe Domnul, iar vinerea pentru că atunci Hristos a fost răstignit; astfel, două zile din fiecare săptămână rămân închinate pomenirii Patimilor.
Știai că Postul Mare, cel dinaintea Paștilor, ține patruzeci de zile după numărul zilelor pe care Domnul le-a petrecut postind în pustie, la care se adaugă Săptămâna Patimilor? De aceea este numit și Păresimi, iar în vechime era vremea în care cei ce se pregăteau de botez își desăvârșeau învățătura credinței.
Știai că în cursul anului bisericesc sunt patru posturi de mai multe zile? Postul Mare al Paștilor, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului din august și Postul Nașterii Domnului, numit în popor și Postul Crăciunului sau al Filipilor.
Știai că Sfânta Liturghie este alcătuită din trei părți? Proscomidia, în care se pregătesc pâinea și vinul la un altar mic, Liturghia catehumenilor, în care se citesc Apostolul și Evanghelia, și Liturghia credincioșilor, în cursul căreia se săvârșește prefacerea darurilor în Trupul și Sângele Domnului.
Știai că imnul „Iată acum cu frică și cu cutremur…”, cântat rar în timpul Vohodului mare, se numește Heruvic pentru că îi îndeamnă pe credincioși să fie ca heruvimii? Cuvintele lui spun că, în ceasul acela, „toată grija cea lumească să o lepădăm”, închipuind pe cei de față ca pe niște heruvimi ce poartă nevăzut pe Împăratul tuturor.